România se situează la limita inferioară a categoriei investment grade, ceea ce menține un risc persistent de retrogradare în categoria junk, conform unei analize realizate de Romanian Economic Monitor (RoEM-UBB FSEGA). Proiectul de cercetare al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai avertizează că o astfel de evoluție ar putea restrânge baza de investitori și ar declanșa vânzări masive de obligațiuni. Acest scenariu ar duce la creșterea costurilor de finanțare ale statului și ar accentua presiunile asupra economiei și a monedei naționale.
Balint Nagy, cercetător în cadrul echipei RoEM-UBB FSEGA, subliniază că ratingul influențează direct costul împrumuturilor statului român. Cu cât nota este mai scăzută sau perspectiva este negativă, cu atât investitorii vor cere dobânzi mai mari pentru a asuma riscul achiziției de obligațiuni românești. O retrogradare sub pragul de siguranță ar obliga mulți investitori instituționali să execute vânzări automate de obligațiuni, ceea ce ar scumpi semnificativ finanțarea datoriei publice și ar pune o presiune suplimentară pe bugetul de stat.
În cursul anului, România a trecut prin trei evaluări majore care au confirmat o poziție fragilă. Pe 31 iulie, Fitch a reconfirmat ratingul BBB- cu perspectivă negativă, iar pe 7 august, Moody's a menținut nota Baa3, tot cu perspectivă negativă. Ulterior, pe 2 octombrie, Standard & Poor's a reconfirmat ratingul BBB- cu perspectivă negativă. Următoarea evaluare importantă din partea Fitch este programată pentru ianuarie 2027, moment în care agenția va reanaliza poziția României pe piața de capital.
Efectele economice ale unei treceri în categoria junk ar include trei consecințe majore, conform documentului RoEM-UBB FSEGA. În primul rând, fondurile de pensii și companiile de asigurări ar putea fi obligate să își reducă expunerea pe datoria publică din cauza regulilor interne de investiții. În al doilea rând, statul ar intra într-un cerc vicios de creștere a deficitului și a dobânzilor. În al treilea rând, ar apărea presiuni asupra cursului de schimb și ieșiri de capital care ar putea frâna consumul și investițiile.
Analiza indică faptul că stabilitatea politică și respectarea țintelor fiscale sunt criterii esențiale pentru viitoarele evaluări ale agențiilor de rating. Capacitatea de a demonstra că reducerea deficitului din 2026 este sustenabilă și menținerea datoriei publice pe o traiectorie gestionabilă vor fi puncte decisive. În prezent, combinația dintre deficitul bugetar ridicat, creșterea datoriei și incertitudinile politice explică de ce ratingul rămâne la limita inferioară, în condiții în care toate cele trei agenții majore mențin perspective negative.
Istoricul ratingurilor suverane arată că stabilitatea economică este strâns legată de capacitatea de rambursare a datoriilor. În perioada 2012-2016, Grecia a fost un exemplu de stat membru al Uniunii Europene care a ajuns în categoria junk, după ce S&P a coborât ratingul țării sub pragul investment grade în aprilie 2010. Această experiență a dus la restructurarea datoriei suverane și la o perioadă lungă de recuperare a credibilității pe piețele financiare internaționale.