Dumitru Chisăliță, președintele AEI, susține că noul Program de Guvernare trebuie să pună în centru capacitatea economiei românești de a transforma resursele în valoare. Acesta subliniază că discuțiile despre deficit, taxe, salarii sau pensii rămân incomplete dacă nu se analizează productivitatea resurselor. Conform analizei sale, România nu poate construi o prosperitate durabilă bazată doar pe creșterea consumului sau pe cheltuieli mai mari, ci trebuie să obțină mai multă valoare din ceea ce consumă.
Analiza datelor Eurostat relevă o stagnare critică a productivității resurselor în România pe parcursul ultimelor două decenii. Comparativ cu anul 2000, indicatorul care măsoară PIB-ul real la consumul intern de materiale nu a înregistrat progres în țara noastră, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu aproximativ 50%. În acest context, România a revenit practic la punctul de plecare din anul 2000, în contrast cu alte țări precum Polonia, care a înregistrat o creștere de 90%.
Dumitru Chisăliță propune ca Guvernul să identifice cauzele exacte ale acestei stagnări, precum managementul ineficient sau utilizarea tehnologiilor slabe. El argumentează că inventarul resurselor naturale, precum gazele sau terenurile agricole, nu reprezintă un bilanț al prosperității dacă nu există prelucrare, tehnologie și proiectare locală. Este necesară o politică coerentă care să determine ce verigi de producție lipsesc și de ce anumite sectoare nu sunt competitive pe piață.
În ceea ce privește investițiile publice, președintele AEI cere schimbarea criteriilor de evaluare a rezultatelor economice. El afirmă că absorbția fondurilor europene sau suma cheltuită nu reprezintă, prin ele însele, un rezultat economic valid. Guvernul trebuie să analizeze dacă fiecare program major reduce costurile de producție, economisește energie sau creează capacități competitive, trecând de la un simplu bilanț al plăților la un bilanț al rezultatelor concrete.
Dezbaterea energetică trebuie să treacă de la discuții despre preț și siguranța aprovizionării către analiza valorii adăugate de întreprinderi. Sprijinul public pentru industrie ar trebui să fie condiționat de modernizare și de reducerea pierderilor, pentru a evita finanțarea repetată a unor vulnerabilități economice. Obiectivul final trebuie să fie o producție competitivă care să genereze venituri și locuri de muncă sustenabile, nu doar o aparentă bunăstare pe termen scurt.
Indicatorul productivității resurselor, care include materialele extrase intern, importurile și minus exporturile, este esențial pentru monitorizarea eficienței economice. Această măsură reflectă cât de eficient transformă o țară inputurile materiale în valoare economică reală. În România, lipsa unei creșteri a acestui raport față de media europeană indică faptul că creșterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale, rămânând în urma restului Uniunii Europene.