Avantajul competitiv oferit de nivelul scăzut al costurilor salariale în România a suferit o diminuare semnificativă în perioada 2021-2024. Conform unei cercetări realizate de Consilium Policy Advisors Group, ecartul de cost al filialelor străine active în țară față de companiile similare din economiile occidentale de origine a coborât la aproximativ 3%. Această evoluție este determinată de faptul că ritmul de creștere a cheltuielilor cu forța de muncă a depășit dinamica productivității în această perioadă.
În intervalul analizat, costul muncii pe persoană ocupată a înregistrat o creștere de 54% în cadrul companiilor autohtone, depășind avansul de 39% al valorii adăugate. În cazul societăților cu capital străin, costul muncii a urcat cu 45%, în timp ce valoarea adăugată a crescut cu 28%, ambele cifre fiind exprimate în termeni nominali în euro. România se poziționează pe primul loc în rândul celor cinci state analizate, inclusiv Bulgaria, Cehia, Ungaria și Polonia, în ceea ce privește creșterea costului forței de muncă raportat la valoarea adăugată.
Companiile străine dețin o pondere importantă în economia națională, reprezentând în anul 2024 circa 3% din numărul total de întreprinderi. Acestea asigură 27% din locurile de muncă și generează aproape 41% din valoarea adăugată totală, având o productivitate de 1,9 ori mai mare decât a firmelor autohtone. Totuși, deși costurile lor cu forța de muncă sunt de 2,2 ori mai mari, randamentul acestor firme față de companiile din țările-mamă este de doar 35%, comparativ cu 50% în Cehia sau 48% în Polonia.
Majoritatea filialelor străine provin din Uniunea Europeană, în special din Germania, Franța, Italia, Țările de Jos și Austria. Decalajele de performanță sunt particulièrement vizibile în industria prelucrătoare, sector în care societățile cu capital străin concentrează aproximativ 51% din personalul angajat. Ella Kallai, cofondator al Consilium Policy Advisors Group, subliniază că următoarea etapă a convergenței necesită orientarea investițiilor către activități cu valoare adăugată mai mare, precum ingineria, cercetarea-dezvoltare și tehnologiile avansate.
Potrivit calculelor efectuate de CPAG, atingerea unui nivel de 90% din productivitatea medie a filialelor din industria prelucrătoare din Cehia, Ungaria și Polonia ar genera 6,7 miliarde de euro suplimentari în valoare adăugată. O altă perspectivă economică majoră este reprezentată de o majorare de 10% a productivității firmelor autohtone, care gestionează aproape trei sferturi din forța de muncă națională. O astfel de evoluție ar putea aduce economiei românești o valoare adăugată adițională de aproximativ 9 miliarde de euro.
Evoluția indicatorilor de productivitate și costul muncii reprezintă piloni critici pentru stabilitatea economică pe termen lung. În contextul actual, deciziile privind investițiile tehnologice și digitalizarea sunt esențiale pentru a susține creșterea salariilor prin creșterea eficienței. Obiectivul final al politicii economice trebuie să fie o convergență bazată pe inovare și valoare adăugată, asigurând astfel un nivel de trai sustenabil pentru populația din România.