Economia Chinei a înregistrat o creștere de 4,5% în trimestrul al treilea din 2026, marcând o accelerare după cel mai slab ritm de expansiune din ultimii trei ani. Performanța este susținută în principal de exporturile de produse tehnologice și de cererea globală pentru componente necesare infrastructurii de inteligență artificială. Această evoluție este încadrată la limita inferioară a țintei de creștere economică stabilite de Beijing pentru acest an, care este situată între 4,5% și 5%.
Sectorul exporturilor a jucat un rol crucial în compensarea cererii interne reduse, vânzările externe de produse de înaltă tehnologie înregistrând o creștere de 14,3%. Producția de roboți industriali și de baterii a avansat semnificativ, cu peste 29%, reflectând dinamica pieței globale. Cererea pentru cipuri și componente destinate centrelor de date pentru inteligența artificială a devenit un motor esențial pentru industria chineză, contribuind și la un surplus comercial care ar putea depăși recordul de 1.200 de miliarde de dolari de anul trecut.
În ciuda avansului tehnologic, consumul intern rămâne într-o stare de criză, fiind limitat de creșterea modestă a salariilor și de șomajul ridicat în rândul tinerilor. Investițiile în proprietăți imobiliare au suferit o scădere drastică de peste 20% în primele nouă luni ale anului, comparativ cu perioada identică din 2025. Această slăbiciune a cheltuielilor gospodăriilor este accentuată de prudența consumatorilor, determinată de incertitudinile comerciale și de tensiunile geopolitice actuale.
Analistul Dave Chia, de la Moody’s Analytics, a avertizat că această dependență accentuată de exporturi reprezintă un risc pentru stabilitatea economică. Deși autoritățile chineze au anunțat în septembrie noi măsuri de stimulare, precum subvenții pentru cumpărătorii de locuințe și dobânzi mai mici pentru anumite companii, efectele acestora nu sunt încă vizibile. Totodată, Sheana Yue, cercetătoare la Oxford Economics, a subliniat că exporturile de produse manufacturiere au menținut creșterea, în timp ce investițiile interne au rămas slabe.
Pe lângă problemele structurale interne, China se confruntă cu presiuni comerciale din partea Statelor Unite și a Uniunii Europene. Producătorii din aceste regiuni reclamă dificultăți în competiția cu bunurile chinezești, vândute la prețuri reduse. În paralel, boom-ul inteligenței artificiale ridică semne de întrebare privind rentabilitatea investițiilor de miliarde de dolari în infrastructură, deoarece nu este garantată capacitatea companiilor de a obține profiturile anticipate în acest domeniu.
Evoluția indicatorilor macroeconomici chinezi reflectă o economie aflată într-o fază de tranziție dificilă, unde performanța sectorului tehnologic de vârf încearcă să echilibreze declinul sectorului imobiliar. Capacitatea Beijingului de a revigora cererea internă rămâne factorul determinant pentru stabilitatea pe termen lung, într-un context marcat de tensiuni comerciale internaționale și de o structură de consum încă fragilă.