Economia Chinei a înregistrat o creștere de 4,5% în trimestrul al treilea, depășind prognozele de 4,4% estimate de analiști. Datele publicate de Biroul Național de Statistică arată o îmbunătățire față de ritmul de 4,3% din perioada aprilie-iune, care reprezentase minimul ultimelor peste trei ani. Această evoluție a fost susținută de un avans puternic al exporturilor și de o activitate industrială solidă, elemente care au compensat dificultățile cauzate de slăbiciunea cererii interne.
Sectorul industrial a demonstrat o reziliență semnificativă, producția industrială înregistrând o creștere de 5,5% în luna septembrie. Această cifră reprezintă o accelerare față de nivelul de 5,2% raportat în luna august, marcând cel mai alert ritm de creștere din ultimele șase luni. Performanța sectorului prelucrător a contribuit direct la menținerea traiectoriei economice pe o direcție pozitivă, în contextul în care factorii de decizie au ales să mizeze pe exporturi în detrimentul unor măsuri de stimulare generală.
Comerțul exterior a jucat un rol crucial, excedentul comercial al Chinei menținând o traiectorie care ar putea depăși excedentul record de 1,2 trilioane de dolari din anul precedent. Exporturile robuste au fost susținute și de avântul tehnologic global generat de inteligența artificială. În paralel, vânzările cu amănuntul au urcat cu 1,1% în ritm anual în septembrie, depășind estimările și accelerând față de avansul de 0,4% din luna august, deși cheltuielile de consum au rămas modeste.
În primele nouă luni ale anului, economia a înregistrat o creștere cumulată de 4,6%, situându-se în intervalul de 4,5%-5,0% asumat de guvern. Mao Shengyong, șef adjunct al Biroului Național de Statistică, a precizat că noii factori de creștere, precum economia digitală, serviciile moderne și producția industrială de înaltă tehnologie, au contribuit cu peste 40% la expansiunea economică din primele trei trimestre. Această strategie reflectă o redirecționare a resurselor către sectoare tehnologice.
Totuși, economia prezintă semne de inegalitate, fiind descrisă ca o economie cu două viteze. În timp ce producția și exporturile sunt solide, investițiile în active fixe au scăzut cu 7,2% în primele nouă luni, iar sectorul imobiliar a consemnat o scădere de 20,6%. Autoritățile au încercat să atenueze presiunile prin alocarea a 550 de miliarde de yuani pentru infrastructură și prin sprijin fiscal pentru firmele mici, însă investițiile în infrastructură s-au contractat cu 4,2%.
Evoluția indicatorilor macroeconomici chinezi subliniază o tranziție structurală de la un model bazat pe consum și imobiliare către unul centrat pe producție și tehnologie. Deși exporturile oferă un motor de creștere pe termen scurt, presiunea exercitată de cererea internă scăzută și de tensiunile comerciale cu Uniunea Europeană rămâne un factor de risc major pentru stabilitatea pe termen lung a economiei.