Conflictul dintre Rusia și Ucraina din zona Mării Negre va determina o creștere a inflației prețurilor la alimente spre sfârșitul anului. Această evoluție amenință să transforme pâinea într-un produs de lux, pe măsură ce costurile de producție și transport cresc. Presiunea este amplificată de costurile ridicate ale îngrășămintelor și combustibilului, generate de conflictul din Iran, precum și de fenomenul climatic El Niño, care afectează stabilitatea piețelor globale de aprovizionare.
Perturbarea rutelor de transport din Marea Neagră a provocat deja o creștere accentuată a prețului făinii pe piețele internaționale. Producătorii de pâine se confruntă cu presiunea de a menține prețurile stabile pentru produsele nesubvenționate, în condițiile în care aprovizionarea este tot mai precară. Atacurile asupra porturilor, terminalelor de cereale, silozurilor și navelor cargo au limitat semnificativ fluxul de mărfuri începând cu luna iulie, afectând direct disponibilitatea cerealelor.
Dependența de cerealele rusești este acum mai mare în Africa și Orientul Mijlociu decât în perioada de dinainte de conflict. Egiptul, cel mai mare cumpărător de grâu din lume, nu a mai primit cereale din zona Mării Negre de aproximativ o lună, deși Rusia și Ucraina asigură aproximativ jumătate din importurile sale. Multe țări folosesc programe de subvenționare pentru a păstra prețul pâinii accesibil, însă creșterea prețurilor motorinei afectează direct costurile de producție agricolă.
Expertul în securitate alimentară Caitlin Welsh, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, compară importanța Mării Negre pentru comerțul cu grâu cu importanța Strâmtorii Ormuz pentru petrol. Volumul exporturilor de grâu din Rusia și Ucraina ar putea scădea la aproximativ jumătate față de nivelul de anul trecut pentru perioada de recoltare dintre iulie și septembrie. Această scădere este agravată de faptul că Rusia și Ucraina asigură două treimi din comerțul mondial cu ulei de floarea-soarelui.
Ucraina se confruntă cu o criză a spațiilor de depozitare, deoarece noua recoltă umple depozitele existente, riscând pierderi pentru fermieri. Capacitatea de stocare ar putea fi epuizată până la începutul lunii noiembrie, forțând utilizarea unor soluții temporare precum sacii-siloz din plastic. Deși se încearcă intensificarea transporturilor prin portul românesc Constanța, nivelul scăzut al apelor Dunării complică aceste eforturi de redirecționare a fluxurilor de cereale.
Situația infrastructurii de transport rămâne critică, deoarece rutele alternative, precum cele feroviare sau rutiere, implică costuri mult mai mari decât transportul maritim. În prezent, transportul feroviar către țările vecine din UE permite trecerea a doar 10.000 de tone de cereale zilnic, un volum considerat insuficient de autorități. Această limitare a capacității de tranzit accentuează riscul unui nou șoc global privind securitatea alimentară, în condițiile în care rezervele naționale sunt în continuă scădere.