Agenția de rating financiar Standard & Poor’s a început joi, 24 septembrie, vizita în România, urmând să comunice pe 2 octombrie decizia privind ratingul de țară. Evaluarea este critică, deoarece poate determina dacă România rămâne în zona recomandată investițiilor sau dacă este retrogradată în categoria „junk”. Această decizie vine într-un moment de incertitudine, în care Standard & Poor’s va analiza dacă procesul de consolidare fiscală și stabilitatea politică respectă traiectoriile necesare pentru menținerea gradului de investiție.
Situația fiscală a României prezintă semnale mixte, fiind marcată de o scădere a deficitului bugetar cu 37% față de anul trecut, însă cheltuielile cu dobânzile au înregistrat o creștere de peste 26%. Aceste costuri ale dobânzilor au ajuns la peste 40 de miliarde de lei, influențând direct perspectivele de creditabilitate. La ultima evaluare, efectuată pe 3 aprilie, Standard & Poor’s a menținut ratingul la „BBB-/A-3”, cu perspectivă negativă, avertizând că instabilitatea politică și abaterea de la consolidarea fiscală pot duce la o scădere a calificativului.
Adrian Codîrlașu, președinte CFA România, a declarat că șansele de a fi retrogradați sunt de 50% la 50%. În prezent, România se află la ultima treaptă din gradul investițional, iar o singură scădere de nivel ar împinge țara direct în categoria de risc speculativ. O astfel de retrogradare ar putea duce la scăderea fluxurilor de capital către România, deoarece multe fonduri internaționale de investiții au interdicții legale sau statutare de a investi în țări care nu se încadrează în zona recomandată investițiilor.
Impactul unei treceri în categoria „junk” ar fi resimțit la nivel macroeconomic prin costuri mai mari de împrumut pentru stat, deprecierea leului și credite mai scumpe pentru companii și cetățeni. Agențiile de rating utilizează aceste calificative pentru a semnala probabilitatea de plată a datoriilor de către o țară. Dacă ratingul scade spre limita inferioară a categoriei speculative, riscul de incapacitate de plată crește semnificativ, afectând capacitatea statului de a se finanța pe piețele internaționale.
Istoricul ratingurilor românești arată că țara a mai trecut prin două perioade de regim „junk”. Prima a fost între 1996 și 2003, din cauza instabilității economice, iar a doua a avut loc în perioada 2008-2014, după criza economică. În 2008, Standard & Poor’s și Fitch au retrogradat România din cauza dezechilibrelor macroeconomice, inclusiv a deficitului de cont curent și a celui bugetar. Această criză a forțat România să semneze, în 2009, un pachet de ajutor de 20 de miliarde de euro cu FMI, Uniunea Europeană și Banca Mondială.
Evaluările de rating sunt instrumente esențiale pentru stabilitatea piețelor financiare, influențând direct costul capitalului pentru guverne și companii. În Europa, cazuri precum cele ale Greciei sau Portugaliei demonstrează cum retrogradarea la categoria „junk” poate declanșa crize de datorie și necesitatea unor pachete masive de ajutor extern. În timp ce Portugalia a reușit o redresare rapidă, Grecia a necesitat măsuri de austeritate drastice și ani de monitorizare înainte de a reveni la gradul de investiție.