Prețurile fertilizanților și ale amelioratorilor de sol au înregistrat o creștere de 13,4%, situând România într-o poziție de presiune economică vizibilă. În ultimul trimestru din 2025, în timp ce în Uniunea Europeană prețurile acestor inputuri au crescut cu 8%, România a înregistrat cel mai mare avans dintre cele 27 de state membre, cu o creștere de 16,8%. Această evoluție a prețurilor pune sub semnul întrebării rentabilitatea fermelor, care nu pot transfera întotdeauna costurile suplimentare în prețul final al producției.
În acest context, gunoiul de fermă începe să fie privit ca un activ agronomic cu valoare economică reală, datorită conținutului de azot, fosfor și potasiu. Deși nu poate înlocui integral fertilizanții minerali, fiecare kilogram de nutrient furnizat prin acest mecanism reduce necesarul de achiziții externe. Această abordare este esențială pentru securitatea economică, deoarece Uniunea Europeană depinde încă de importurile de materii prime critice, precum ureea și amoniacul, fiind expusă la volatilitatea piețelor globale.
Valoarea economică a materialelor organice nu se calculează în tone, ci în funcție de nutrienții disponibili, distanța de transport și costul aplicării. De exemplu, dejecțiile porcine sunt lichide și bogate în azot rapid disponibil, dar implică costuri mari de transport din cauza conținutului ridicat de apă. În schimb, gunoiul de la bovine este mai fibros și voluminos, în timp ce amestecul de gunoi de pui cu așternut este relativ uscat și concentrat în nutrienți.
Analizele efectuate de University of Georgia Cooperative Extension pe aproape 3.000 de probe de gunoi de pui indică un conținut mediu de 3,15% azot, 2,77% P₂O₅ și 2,33% K₂O. Această concentrație permite calcularea valorii fertilizante pe tonă prin compararea cu prețurile fertilizanților comerciali. Proiectul european FertiCovery subliniază importanța recuperării acestor nutrienți din dejecții, biodeșeuri și ape uzate pentru a crește reziliența fermelor europene și a reduce dependența de produsele de import.
Eficiența aplicării este crucială pentru a evita pierderile financiare cauzate de emisiile de amoniac în atmosferă. Pierderea azotului prin evaporare reprezintă o pierdere directă de valoare fertilizantă, motiv pentru care tehnici precum încorporarea rapidă în sol sunt recomandate. Conform Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/302, pentru creșterea intensivă a păsărilor și porcilor, intervalul optim între distribuire și încorporare este de 0–4 ore, pentru a menține nutrienții în circuitul agricol.
Evoluția prețurilor la inputuri agricole se încadrează într-un peisaj economic marcat de volatilitate, similar cu alte sectoare care influențează stabilitatea financiară. În timp ce indicatorii macroeconomici precum depozitele populației și ale firmelor au crescut cu 8,8% în septembrie 2026, ajungând la aproape 691 de miliarde de lei, sectorul agricol trebuie să gestioneze costurile de producție prin optimizarea resurselor interne. Recuperarea nutrienților reprezintă astfel o strategie de protejare a marjelor de profit în fața fluctuațiilor externe.