Rata anuală a inflației în România a ajuns la 6,61% în septembrie 2026, înregistrând o creștere față de nivelul de 6,17% raportat în luna august. Această evoluție indică o presiune continuă asupra costului vieții, în condiții de încetinire economică. Sectorul serviciilor a fost cel mai afectat, cu prețuri care au avansat cu peste 11% într-un an, depășind semnificativ creșterea celorlalte categorii de cheltuieli.
Datele furnizate de Institutul Național de Statistică arată că prețurile serviciilor au crescut cu 11,12% în septembrie față de aceeași lună a anului trecut. În paralel, mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 7,06%, în timp ce alimentele au înregistrat o creștere de 3%. Această disparitate între categorii pune dificultăți bugetelor familiilor, deoarece costurile pentru transport, chiri și alte servicii pot deveni greu de acoperit chiar dacă scumpirile la alimente se temperează.
Evoluția veniturilor rămâne sub semnul întrebării, deoarece creșterea salariului mediu net a încetinit la 5,6% în august 2026, rămânând sub rata inflației. Economistul Valentin Tătaru explică faptul că o creștere a venitului nominal nu garantează îmbunătățirea nivelului de trai. Dacă prețurile avansează mai rapid decât veniturile, venitul real scade, iar familiile își permit mai puține bunuri și servicii, chiar dacă câștigurile lor nominale par mai mari.
Sectorul serviciilor este considerat zona cea mai problematică deoarece prețurile sale sunt influențate de costurile interne, precum salariile și chiriile. Valentin Tătaru menționează că aceste prețuri tind să reacționeze mai lent la schimbările economice generale. Totodată, există riscuri legate de energia și combustibili, unde evoluțiile externe și condițiile de ofertă pot influența costurile de funcționare ale companiilor și cheltuielile gospodăriilor.
Scăderea consumului poate genera efecte secundare asupra pieței muncii, limitând posibilitatea firmelor de a transfera costurile în prețurile finale. Companiile ar putea opta pentru marje de profit mai mici, amânarea investițiilor sau o politică de recrutare mai prudentă. Valentin Tătaru observă deja o răcire a pieței muncii prin scăderea numărului de salariați din economie, descriind fenomenul ca pe o ajustare la o realitate economică incertă.
Pentru o recuperare autentică a puterii de cumpărare, este necesară o combinație între temperarea inflației și revenirea la o creștere a veniturilor reale. Semnalul decisiv va fi dacă salariile încep să crească mai rapid decât prețurile și dacă inflația serviciilor coboară în mod susținut. Abia atunci consumul gospodăriilor se va putea stabiliza, oferind indicii despre capacitatea populației de a susține cheltuielile curente într-un mediu economic stabil.