Productivitatea resurselor în România a stagnat în ultimul sfert de secol, rămânând la nivelul înregistrat în anul 2000, conform unei analize realizate de Dumitru Chisăliță. Datele Eurostat folosite în raport indică faptul că, în timp ce România nu a reușit să își îmbunătățească acest indicator, media Uniunii Europene a înregistrat o creștere de aproximativ 50% în aceeași perioadă. Această evoluție evidențiază o decalare semnificativă între performanța economică românească și cea a partenerilor europeni.
Indicatorul de productivitate a resurselor raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale, incluzând materialele extrase intern, importurile și scăzând exporturile. Dumitru Chisăliță explică faptul că acest raport nu măsoară exclusiv energia sau resursele extrase din România, ci eficiența generală a utilizării materialelor. Stagnarea indică faptul că creșterea economică a țării nu s-a desprins suficient de volumul de resurse consumate, rămânând mult în urma standardelor din restul Uniunii Europene.
Președintele AEI susține că programul de guvernare trebuie să identifice cauzele utilizării ineficiente, precum risipa, managementul defectuos sau tehnologiile slabe. El recomandă trecerea de la oferirea de subvenții și ajutoare, care produc o bunăstare temporară, la modernizarea tehnologiilor și creșterea valorii adăugate. În loc de tratarea efectelor prin transferuri financiare, autoritățile ar trebui să se concentreze pe combaterea ineficienței și pe crearea unor capacități de producție care să fie cu adevărat competitive.
În ceea ce privește valorificarea resurselor naționale, Dumitru Chisăliță subliniază importanța prelucrării și tehnologiei pentru a păstra valoarea economică în țară. El avertizează că inventarul resurselor, precum gazele sau terenurile agricole, nu reprezintă un bilanț al prosperității dacă produsele sunt exportate ca materii prime. Guvernul trebuie să analizeze ce verigi de producție lipsesc și de ce anumite sectoare nu sunt competitive, evitând discursurile despre bogățiile naturale fără o politică coerentă de creștere a valorii.
În sectorul energetic, sprijinul public acordat industriei ar trebui să fie condiționat de modernizare și de reducerea pierderilor de energie. Dumitru Chisăliță menționează că dezbaterea trebuie să includă nu doar prețul și siguranța, ci și valoarea adăugată obținută din energia consumată. Investițiile și absorbția fondurilor europene trebuie evaluate prin rezultate economice concrete, precum reducerea costurilor de producție sau îmbunătățirea transportului, nu doar prin sumele cheltuite de stat.
Evoluția indicatorilor de productivitate este strâns legată de capacitatea economiei de a genera venituri sustenabile prin modernizare. În comparație cu alte țări, Polonia a înregistrat o creștere de 90%, iar Bulgaria de 40%, în timp ce România a revenit practic la punctul de plecare din anul 2000. Această situație impune o reformă a fiscalității și a serviciilor publice pentru ca valoarea produsă să se traducă în salarii mai mari și în întreprinderi viabile.