Productivitatea resurselor în România a stagnat în perioada 2000-2025, rămânând la niveluri similare cu cele de acum un sfert de secol. Această evoluție contrastează puternic cu media Uniunii Europene, care a înregistrat o creștere de aproximativ 50% în aceeași perioadă de timp. Datele provind dintr-o analiză realizată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), bazată pe indicatorii furnizați de Eurostat, evidențiază o lipsă de progres în utilizarea eficientă a materialelor.
Indicatorul de productivitate a resurselor raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale, incluzând materialele extrase intern, importurile și scăzând exporturile. Dumitru Chisăliță subliniază că, în timp ce Uniunea Europeană a avansat semnificativ, România a revenit practic la punctul de plecare din anul 2000. Comparativ, alte țări au obținut progrese majore, Polonia atingând o creștere de 90%, iar Bulgaria o creștere de 40%, evidențiind decalajul de competitivitate al economiei românești.
Președintele AEI avertizează că programul de guvernare trebuie să identifice cauzele ineficienței, precum risipa de resurse, managementul deficitar sau tehnologiile slabe. El susține că România trebuie să treacă de la tratarea efectelor prin subvenții la modernizarea tehnologiilor și la creșterea valorii adăugate. Conform lui Dumitru Chisăliță, enumerarea resurselor naturale, precum gazele sau pădurile, nu reprezintă un bilanț al prosperității dacă nu există prelucrare, tehnologie și proiectare locală.
În ceea ce privește investițiile publice, Dumitru Chisăliță propune schimbarea criteriului de evaluare, trecând de la suma cheltuită la rezultatele economice concrete. Absorbția fondurilor europene nu garantează modernizarea economiei dacă acestea nu reduc costurile de producție sau nu îmbunătățesc transportul. El solicită un bilanț al rezultatelor, nu doar unul al plăților, pentru a asigura că investițiile creează capacități competitive și beneficii care justifică exploatarea lor pe termen lung.
Sectorul energetic trebuie, de asemenea, să fie integrat în această strategie prin corelarea sprijinului public cu modernizarea și reducerea pierderilor. Dumitru Chisăliță menționează că dezbaterea trebuie să includă prețul și siguranța aprovizionării, dar și valoarea adăugată obținută din energia consumată. Obiectivul final trebuie să fie producția competitivă cu un consum eficient, care să genereze venituri și locuri de muncă sustenabile, evitând finanțarea repetată a vulnerabilităților economice.
Indicatorul de productivitate a resurselor este un instrument esențial în analiza performanței economice, reflectând cât de eficient o țară transformă inputurile materiale în valoare economică (PIB). În cadrul Uniunii Europene, acest indicator este monitorizat constant de Eurostat pentru a evalua tranziția către o economie mai circulară și mai puțin dependentă de consumul masiv de materii prime, oferind o imagine clară asupra eficienței macroeconomice a statelor membre.