Economia României a intrat într-o etapă de încetinire a ritmului de creștere, iar investițiile masive nu mai sunt suficiente pentru a susține performanțele din anii de boom. Conform unui raport ING, viteza de creștere potențială a economiei a coborât la aproximativ 2%, de la nivelurile de 3,5%-3,75% de dinainte de pandemie. Această scădere marchează o schimbare majoră față de perioada de convergență rapidă observată în ultimele două decenii.
Analiza economiștilor ING indică faptul că, deși procesul de convergență față de Europa de Vest continuă, câștigurile ușoare s-au epuizat. PIB-ul pe cap de locuitor, la standardele puterii de cumpărare, a crescut de la 44% din media UE în 2007 la o prognoză de 78% pentru anul 2025. Totuși, economia românească a înregistrat o creștere de doar 0,7% în 2025 și se estimează că va trece printr-o contracție anuală în anul 2026.
Slăbiciunea actuală este considerată în mare parte ciclică, fiind influențată de consolidarea fiscală, inflația ridicată, consumul redus și cererea externă slabă. ING estimează o revenire a creșterii la aproximativ 2,2% în perioada 2027-2028, însă o revenire sustenabilă peste 3,0% ar necesita o utilizare mult mai intensă a forței de muncă. Această evoluție depinde de capacitatea companiilor de a transforma infrastructura nouă în activitate economică eficientă.
Un factor critic este productivitatea, care a scăzut semnificativ față de perioada 2015-2019, când creșterea reală a muncii pe oră era de aproximativ 4,5% pe an. În perioada 2020-2025, acest indicator a scăzut la doar 2,0%. De asemenea, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare sunt de doar 0,5% din PIB, o cifră mult sub media UE, care se situează la 2,2%, limitând astfel capacitatea de inovare a sectorului privat.
Demografia reprezintă o altă provocare structurală majoră pentru stabilitatea economică pe termen lung. Populația României a scăzut de la 23,2 milioane în 1990 la 19,0 milioane în 2025, iar segmentul de vârstă activ a scăzut de la 13,4 milioane la 11,0 milioane. Deși utilizarea forței de muncă poate fi îmbunătățită prin creșterea participării femeilor sau a lucrătorilor tineri, tendința demografică generală rămâne un factor de presiune asupra PIB-ului potențial.
Revenirea la o creștere de 2,4%-2,7% în perioada 2027-2029 depinde de modul în care sunt utilizate capitalul și forța de muncă. Dacă investițiile private nu vor răspunde la infrastructura nouă, România ar putea trece printr-un ciclu investițional amplu fără a obține o creștere durabilă. Productivitatea totală a factorilor de producție rămâne motorul principal necesar pentru a depăși pragul actual de 2,0%.