Datele statistice furnizate de Eurostat evidențiază o diferență majoră de ritm în creșterea costurilor salariale între România și alte țări din Uniunea Europeană. În trimestrul II din 2026, costul orar cu salariile și remunerațiile în România a crescut cu 1,8%, o cifră mult sub media la nivelul întregii UE, care a înregistrat o creștere de 3,2%. Această evoluție este comparabilă cu cea din Luxemburg, care a raportat, de asemenea, o creștere de doar 1,8%.
Analiza indicatorilor arată variații semnificative între statele membre, Bulgaria fiind unul dintre principalele exemple de creștere rapidă. În Bulgaria, costurile orare cu salariile au avansat cu 9,9%, depășind de peste cinci ori ritmul românesc. Alte țări au înregistrat creșteri ridicate, precum Lituania, cu 9,6%, Croația, cu 8,9%, Ungaria, cu 7,9%, Slovenia, cu 6,9% și Polonia, cu 4,7%. La polul opus, lângă România și Luxemburg, s-au aflat Franța și Italia, ambele cu o creștere de 2,1%.
Este esențial ca acest indicator să nu fie confundat cu evoluția salariului mediu încasat de angajați. Costul salarial orar reprezintă sumele suportate de angajatori, fiind calculat în termeni nominali și ajustat calendaristic. Acest indicator este influențat direct de costurile aferente forței de muncă, dar și de numărul de ore lucrate. În România, componenta non-salarială, care include contribuțiile sociale plătite de angajatori și taxele pe ocuparea forței de muncă, a crescut cu 1,9%.
Situația din România indică o schimbare clară de ritm în ceea ce privește costul total orar al forței de muncă. În trimestrul II din 2025, acest indicator în România era de 10,3%, în timp ce în primul trimestru al anului 2026 creșterea fusese de 3,8%. În prezent, în trimestrul II din 2026, ritmul de creștere a scăzut la 1,8%, ceea ce semnalizează o încetinire accentuată a costurilor cu forța de muncă pe piața locală.
În ceea ce privește costul total orar al forței de muncă, România menține un profil similar cu cel general al Uniunii Europene. Chiar și atunci când sunt incluse costurile non-salariale, creșterea de 1,8% în România rămâne sub media europeană de 3,2%. Eurostat menționează că aceste date privind costurile cu forța de muncă pot fi supuse unor revizuiri ulterioare, pe măsură ce devin disponibile informații statistice noi pentru trimestrele recente.
Evoluția costurilor cu forța de muncă se încadrează într-un context economic în care indicatorii de creștere salarială pot varia puternic în funcție de politicile fiscale și de presiunea inflaționistă din fiecare stat. Monitorizarea acestor date de către Eurostat este crucială pentru înțelegerea dinamicii pieței muncii și a competitivității economice în cadrul spațiului european, oferind o imagine clară asupra presiunii financiare exercitate asupra angajatorilor.