Cercetătorii americani Robert E. Hall și Michael Woodford au fost laureații Premiului Nobel pentru Economie din anul 2026. Academia Regală Suedeză de Științe a anunțat marți decizia, recunoscând contribuțiile lor fundamentale la înțelegerea proceselor de stabilizare macroeconomică prin prisma microeconomiei. Această distincție marchează o schimbare de paradigmă în teoria politicii economice, oferind instrumente noi pentru gestionarea ciclurilor economice.
Laureatulii au fost premiați pentru dezvoltarea așa-numitei „noi paradigme keynesiene”, care propune modele economice bazate pe microfundații. Această abordare presupune analiza detaliată a deciziilor individuale luate de către gospodării și firme. Academia Regală Suedeză de Științe a subliniat că aceste cercetări au oferit echipele de decizie instrumente mai bune pentru gestionarea recesiunilor economice, permițând implementarea unor politici fiscale și monetare mult mai eficiente.
Michael Woodford, profesor la Universitatea Columbia, este recunoscut pentru dezvoltarea conceptului de „îndrumări prospective” în cadrul politicii monetare. Această metodă permite băncilor centrale să influențeze așteptările economice ale publicului prin anticiparea ratelor dobânzilor, nu doar prin modificarea lor directă. Conceptul a devenit extrem de popular în timpul crizei financiare din 2008, moment în care ratele dobânzilor au atins niveluri minime record la nivel global.
Robert Hall, profesor la Universitatea Stanford și cercetător la Hoover Institution, este cunoscut pentru introducerea distincției dintre economiștii de „apă dulce” și cei de „apă sărată”. Această clasificare, apărută în 1976, separă teoretic susținătorii piețelor libere de cei care consideră că guvernele pot interveni în cererea economică. Hall a contribuit semnificativ la înțelegerea fluctuațiilor economice, a ocupării forței de muncă și a sistemelor de impozitare a consumului.
Munca celor doi economiști rafinează teoriile lui John Maynard Keynes privind stimularea cererii în perioade de recesiune sau temperarea supraîncălzirii economice. Ei au demonstrat că modelele economice trebuie să pornească de la comportamentul individual al actorilor economici, evitând dependența exclusivă de variabilele macroeconomice generale. David Pendlebury, de la Clarivate, a declarat că munca lor a modelat fundamental gândirea modernă despre productivitate și rolul politicii monetare.
Premiul Nobel pentru Economie, cunoscut oficial sub numele de Premiul Sveriges Riksbank pentru Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel, este decernat începând cu anul 1969. Distincția este acordată pentru realizări care transformă înțelegerea mecanismelor de piață și de guvernare. Printre laureații istorici se numără Ragnar Frisch și Jan Tinbergen, precum și economista Elinor Ostrom, premiată în 2009.