România se poziționează la nivelul celor mai slabe performanțe din Uniunea Europeană în ceea ce privește evoluția productivității muncii, conform datelor recente publicate de Eurostat. Analiza comparativă pentru al doilea trimestru din 2026, raportată la perioada precedentă, indică o situație critică pentru indicatorii economici ai țării. În funcție de metoda de calcul utilizată, România ocupă penultima poziție atunci când raportarea se face la numărul de persoane sau ultimul loc când calculul este bazat pe numărul de ore lucrate.
În ceea ce privește raportarea la numărul de lucrători, România a înregistrat o scădere de -0,8%, fiind una dintre cele trei state membre cu valori negative. Singurele alte țări care au consemnat modificări anuale negative în acest segment au fost Irlanda, cu -1%, și Italia, cu -0,4%. La polul opus al acestui indicator se află Slovenia, care a obținut un avans de 4,5%, urmată de Danemarca, cu 3,6%, și Lituania, cu 3,5%.
Când analiza se concentrează pe numărul de ore lucrate, România se situează pe ultimul loc din Uniunea Europeană, înregistrând o scădere de -1,2%. În acest context, Slovenia a obținut cel mai mare avans, cu 5,8%, ceea ce indică o dublă eficientizare a forței de muncă, urmată de Danemarca și Lituania. Celelalte state care au prezentat scăderi la acest capitol au fost Cehia, cu -0,8%, Portugalia, cu -0,5%, precum și Spania și Italia, care au avut rezultate marginal negative.
Evoluția negativă a productivității muncii industriale este confirmată și de datele din buletinul nr.6/2026 al BNR, care arată o tendință îngrijorătoare pe parcursul ultimilor ani. După o perioadă de stagnare în 2022, indicatorul a cunoscut două ani consecutivi de declin, cu -3,3% în 2023 și -1,5% în 2024. Deși în 2025 s-a observat o revenire timidă, datele operative de pe baze lunare pentru anul 2026 indică o creștere insuficientă a acestui parametru economic.
Această situație macroeconomică afectează direct capacitatea de a crește veniturile lucrătorilor într-un context inflaționist și reduce competitivitatea produselor și serviciilor autohtone pe piața unică europeană. Scăderea productivității pune sub semnul întrebării sustenabilitatea majorărilor salariale și a nivelului de trai al angajaților, precum și capacitatea de a asigura contribuțiile de asigurări sociale necesare pentru pensii. Rezultatul obținut în anul curent este semnificativ mai slab comparativ cu performanțele de acum patru ani.
Evoluția indicatorilor de productivitate este un element esențial pentru gestionarea deficitului de cont curent de care suferă economia română. O productivitate scăzută limitează exporturile și afectează echilibrul balanței comerciale, factori critici pentru stabilitatea financiară a țării pe termen lung. Monitorizarea acestor date de către instituțiile oficiale rămâne vitală pentru ajustarea politicilor economice naționale.