Analiza raportului anual al administrației fiscale din Irlanda, Revenue Commissioners Annual Report 2025, indică necesitatea unei schimbări de paradigmă în evaluarea performanței instituțiilor fiscale. În loc de monitorizarea indicatorilor de activitate, precum numărul de controale sau veniturile colectate, se propune utilizarea decalajului fiscal (tax gap) ca indicator de rezultat. Această abordare vizează corelarea managementului riscului cu conformarea voluntară a contribuabililor.
Evaluarea tradițională a administrațiilor fiscale s-a concentrat pe indicatori cantitativi, precum valoarea obligațiilor stabilite suplimentar sau numărul de intervenții efectuate. Totuși, creșterea veniturilor poate fi influențată de inflație sau de evoluția economiei, fără a reflecta o eficiență administrativă reală. Reducerea obligațiilor suplimentare prin audit nu indică neapărat o scădere a performanței, ci poate fi rezultatul unei îmbunătățiri a comportamentului fiscal și al prevenției.
Conceptul de tax gap reprezintă diferența dintre obligațiile fiscale teoretice și veniturile efectiv colectate de la buget. Acest indicator integrează diverse forme de neconformare, dar și factori precum insolvențele, falimentele sau erorile administrative. În cazul TVA, de exemplu, decalajul este influențat de componenta de VAT Theoretical Tax Liability (VTTL). Reducerea sustenabilă a acestui decalaj este obiectivul central, fiind realizată prin servicii mai bune și educația contribuabililor.
Modelul irlandez evidențiază importanța trecerii de la o logică reactivă la una bazată pe prevenție și managementul riscului. În anul 2025, Revenue a realizat 237.550 de intervenții de audit și conformare, generând 734 de milioane de euro. De asemenea, au fost identificate 189 de cazuri de evitare fiscală, cu un rezultat de 41,7 milioane de euro. Aceste date arată că resursele trebuie orientate către zonele cu risc ridicat.
Digitalizarea și utilizarea inteligenței artificiale sunt esențiale pentru identificarea timpurie a riscurilor și pentru reducerea costurilor de control. Un sistem digital performant trebuie evaluat prin capacitatea de a reduce erorile și de a permite intervenții mai bine țintite. În acest context, se propune aplicarea conceptului de „mesotes fiscal”, care caută echilibrul între nevoia de informații a administrației și sarcina administrativă impusă contribuabililor.
Performanța unei administrații fiscale moderne se măsoară prin impactul pe termen lung asupra conformării voluntare. Aceasta nu se limitează la colectarea sumelor, ci la capacitatea de a transforma datele în acțiuni proporționale. Obiectivul final este consolidarea colectării prin reducerea sustenabilă a neconformării, transformând tax gap-ul într-un instrument strategic de monitorizare a politicii fiscale aplicate.