Viteza de creștere a economiei României a suferit o scădere semnificativă, iar nivelul PIB-ului potențial este estimat în prezent la aproximativ 2% pe an. Această cifră reprezintă o retrogradare față de perioada de dinaintea pandemiei, când indicatorul se situa în intervalul 3,5% – 3,75%. Totuși, experții estimează că un ciclu investițional mai robust ar putea preveni un declin mai sever și ar putea propulsa potențialul de creștere către o valoare de 2,4% – 2,7% în perioada 2027 – 2029.
Conform unei analize realizate de Valentin Tătaru, economist ING România, provocarea principală a economiei nu va mai fi doar volumul investițiilor în infrastructură, ci eficiența utilizării noilor active. Deși România a reușit o convergență remarcabilă față de Europa de Vest, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la 44% din media UE în 2007 la 78% în 2025. Valentin Tătaru avertizează că „câștigurile facile pentru recuperarea decalajului economic au fost deja epuizate”, ceea ce marchează o schimbare de paradigmă în dezvoltarea economică.
Situația actuală este marcată de o slăbiciune de natură ciclică, rezultată din inflația ridicată, consumul scăzut, consolidarea fiscală și contracția cererii externe. Economia românească a înregistrat o creștere de doar 0,7% în 2025 și se anticipează o contracție anuală în 2026. În acest context, prognoza ING pentru avansul PIB în perioada 2027 – 2028 este de aproximativ 2,2%, în timp ce pentru a depăși pragul de 3,0% ar fi necesară o utilizare mult mai intensă a forței de muncă și o productivitate superioară.
Un factor critic în această evoluție este tranziția de la investițiile publice la cele private. Finanțările din PNRR se vor încheia în august 2026, iar deși vor continua proiectele din fondurile de coeziune, fluxul de capital din UE va fi mai mic decât în anii de vârf. Dacă investițiile de capital privat nu vor crește, România ar putea finaliza un ciclu amplu de investiții fără a obține un salt real al ratei permanente de creștere, ceea ce ar limita potențialul economic pe termen lung.
Productivitatea muncii reprezintă domeniul în care s-a produs cea mai mare pierdere de dinamism. Comisia Europeană a raportat că productivitatea reală a muncii pe oră a crescut cu 4,5% pe an în perioada 2015-2019, însă acest ritm a scăzut la circa 2,0% între 2020 și 2025. Această încetinire este cauzată de o adoptare mai lentă a tehnologiilor și de o capacitate de inovare redusă, reflectată în cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare care sunt de doar 0,5% din PIB, față de media UE de 2,2%.
Evoluția demografică rămâne un element de fundal constant pentru indicatorii economici ai României. Populația țării a scăzut de la 23,2 milioane în 1990 la 19,0 milioane în 2025, iar grupa de vârstă între 20 și 64 de ani a ajuns la 11,0 milioane persoane. Deși această tendință negativă ar putea reduce creșterea potențială cu 0,6-0,7 puncte procentuale, impactul poate fi parțial amortizat prin creșterea ratei de ocupare și îmbunătățirea competențelor forței de muncă disponibile.