Procesul de due diligence, aplicat de majoritatea antreprenorilor din România, este adesea insuficient pentru a identifica riscurile reale într-un parteneriat de afaceri. Un caz recent evidențiază impactul unor verificări incomplete, prin care un antreprenor din Cluj a pierdut suma de 180.000 de euro. Deși partenerul prezenta un bilanț curat și o vechime respectabilă, investigațiile ulterioare au scos la iveală faptul că entitatea avea trei firme în insolvență, deschise sub numele unor rude.
Verificarea financiară de bază, realizată prin consultarea platformelor mfinante.gov.ro, listafirme sau termene.ro, oferă doar o imagine asupra trecutului. Deși aceste proceduri permit identificarea cifrei de afaceri, a profitului sau a proceselor juridice, ele pot fi înșelătoare. Un profit raportat poate masca facturi neîncasate, iar o creștere a cifrei de afaceri poate depinde de un singur client major. Bilanțul reprezintă un instantaneu care nu poate prezice comportamentul partenerului în situații de criză.
O etapă critică, adesea omisă, este investigarea persoanelor fizice din spatele entității juridice. Analizarea administratorilor și asociaților prin intermediul ONRC poate dezvălui un model repetitiv de închiderea sau radierea unor societăți comerciale. Este esențial să se contacteze foștii furnizori pentru a verifica punctualitatea plăților în perioadele dificile, evitând recomandările oferite direct de partener. Un partener serios va susține rigoarea acestui proces de verificare, în loc să manifeste reticență.
Transparența fluxului de numerar este un alt indicator vital pentru stabilitatea unei colaborări. Pe lângă profitul contabil, este necesară solicitarea extraselor de cont pe ultimele șase luni pentru a monitoriza mișcarea reală a banilor. De asemenea, sursa capitalului introdus în afacere trebuie clarificată pentru a evita expunerea la controalele ANAF. Utilizarea unor fonduri cu origine neclară poate implica responsabilitate directă pentru noul asociat în cazul unor investigații de la organele de control.
Negocierea contractului reprezintă testul final al integrității și al viziunii de business. Clauzele de ieșire, repartizarea profitului și mecanismele de soluționare a dezacordurilor trebuie stabilite în momentele de colaborare armonioasă. Este imperativă includerea unor clauze de deadlock pentru a preveni paralizarea deciziilor în cazul în care asociații nu mai pot ajunge la un consens. Evitarea detaliilor contractuale sub pretextul încrederii personale poate duce la blocarea unor firme profitabile în viitor.
În contextul actual al monitorizării economice, rigoarea în verificarea partenerilor devine o necesitate pentru protejarea activelor. În România, cadrul de control se concentrează tot mai mult pe transparența fluxurilor financiare și pe identificarea beneficiarilor reali. Această abordare de audit preventiv este esențială pentru menținerea stabilității în mediul de afaceri și pentru prevenirea pierderilor de capital cauzate de structuri juridice de tip paravan.