Franța traversează o perioadă de instabilitate financiară marcată de o datorie publică masivă și de o scădere a încrederii investitorilor. Datoria statului a ajuns la 3.595,5 miliarde de euro în trimestrul al doilea din 2026, ceea ce reprezintă 119% din PIB. Această cifră plasează țara în poziția de cel mai mare debitor suveran din Zona Euro în termeni nominali, în contrast puternic cu Germania, care are un raport datorie/PIB de aproximativ 64%.
Costurile de împrumut pentru statul francez au început să crească semnificativ, reflectând o primă de risc tot mai ridicată pe piețele internaționale. Randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani a crescut la aproximativ 5%, în urma unor evenimente geopolitice precum lansarea operațiunii militare americane „Epic Fury” în Iran pe 28 februarie 2026. Diferența de randament față de obligațiunile germane s-a extins la aproape 170 de puncte de bază, semnalând o deteriorare a percepției asupra stabilității financiare.
Situația financiară este agravată de un deficit public estimat la 5,4% din PIB în 2026, depășind ținta inițială de 4,6%. Pentru anul 2027, proiectul de buget anticipează un deficit de 5%, bazat pe o creștere economică foarte modestă, estimată la doar 1%. Conform datelor Agence France Trésor, cheltuielile guvernului cu dobânzile ar putea ajunge la 62,6 miliarde de euro în 2026, de la 51,6 miliarde de euro înregistrate în 2025.
Pe plan bursier, indicele CAC 40 a înregistrat o scădere de 4,25% de la începutul anului, performanță negativă în comparație cu Euro Stoxx 50 și indicele german DAX. Această evoluție reflectă îngrijorările legate de costurile de finanțare pentru companii și de riscurile fiscale. Sectorul bancar, cu jucători precum BNP Paribas, Société Générale și Crédit Agricole, se confruntă cu expunere la modificările valorii portofoliilor de obligațiuni și cu presiuni pe marginea de interes.
Instabilitatea politică și protestele sociale au afectat direct activitatea unor mari companii, precum Carrefour, care și-a redus previziunile după vandalismul suferit în magazine. De asemenea, companii precum Vinci sau Eiffage se tem de posibile taxe sectoriale, în timp ce grupuri imobiliare precum Unibail-Rodamco-Westfield sunt vulnerabile la refinanțarea mai scumpă a datoriilor. Blocajul parlamentar complică orice tentativă de consolidare fiscală, având în vedere că cheltuielile publice au reprezentat 57,2% din PIB în 2025.
Evoluția indicatorilor macroeconomici francezi este strâns legată de capacitatea autorităților de a implementa reforme fiscale într-un climat de incertitudine politică. În contextul alegerilor prezidențiale din 2027, investitorii monitorizează dacă guvernul va putea aplica măsurile de ajustare de 54 de miliarde de euro prevăzute în buget. Fără o stabilitate legislativă, riscul de a intra într-un cerc vicios de creștere redusă și datorie crescătoare rămâne o amenințare reală pentru economia țării.