Ziua de 24 octombrie 1929 a marcat începutul unei crize economice majore pe Wall Street, caracterizată de vânzări masive de acțiuni. În dimineața respectivă, mii de persoane s-au adunat în fața bursei, iar poliția a fost mobilizată pentru a preveni eventualele incidente. După deschiderea sesiunii la ora 10, piața a fost inundată de lichidări forțate ale clienților care nu își puteau acoperi apelurile în marjă, declanșând o stare de panică generalizată.
Situația a devenit extrem de tensionată pe măsură ce cumpărătorii dispăreau, iar telefoanele de la bursă prezentau întârzieri de aproape o oră. În acea zi, s-au tranzacționat un record istoric de 12.894.650 de acțiuni, însă banda de cotații a rămas în urmă cu peste patru ore față de realitate. Deși Thomas Lamont de la J.P. Morgan a încercat să minimizeze evenimentul, consiliul guvernatorilor Bursei din New York a avertizat că publicul poate vinde mai multe acțiuni decât poate cumpăra orice grup de oameni.
Pentru a stopa declinul, Thomas Lamont a organizat o întâlnire de urgență la Wall Street nr. 23 cu șefii marilor bănci din New York. Într-o discuție de douăzeci de minute, cele cinci bănci prezente au contribuit cu câte 20 de milioane de dolari într-un fond de sprijin, la care s-a alăturat ulterior First National Bank. Angajamentul total de susținere a crescut de la un nivel inițial de 120 de milioane de dolari până la un total de 250 de milioane de dolari.
Richard Whitney, președintele interimar al bursei, a intervenit în sala de tranzacționare pentru a stimula încrederea prin cumpărări directe. El a cerut 10.000 de acțiuni US Steel la prețul de 205 dolari, o mișcare care a ajutat la reducerea scăderii de 6 miliarde de dolari din dimineața respectivă la jumătate. Deși US Steel a închis ziua în creștere cu 2 dolari, impactul social a fost devastator pentru mulți mici investitori care și-au pierdut economiile de o viață.
În ciuda eforturilor bancherilor, comunicarea oficială a fost contradictorie, oferind un sentiment fals de siguranță. În timp ce 35 de case de brokeraj declarau piața solidă, emisarul președintelui Hoover, Henry M. Robinson, avertiza în privat că vor urma numeroase falimente ale celor care au speculat în marjă. Președintele Hoover a susținut că economia reală rămâne pe o bază prosperă, însă evenimentele de pe Wall Street au început să semine neliniște profundă în structura financiară.
Istoricul piețelor financiare arată că astfel de prăbușiri pot avea efecte de domino asupra întregii economii globale. În perioade de volatilitate extremă, indicatorii economici precum consumul sau nivelul de încredere în investiții sunt monitorizați atent de instituțiile de reglementare. Deși în 1929 s-a crezut că criza va rămâne izolată la nivelul bursei, aceasta a evoluat rapid într-o perioadă de instabilitate economică fără precedent.