Statul român se poziționează acum ca un competitor real în atragerea economiilor cetățenilor, concurând direct cu instituțiile bancare. Analizele bazate pe date oficiale indică faptul că lichiditatea din sistemul bancar începe să scadă, oferind statului o oportunitate de a capta capital. În prezent, cel puțin o bancă oferă randamente echivalente cu cele ale statului, în timp ce alte instituții se plasează sub nivelul titlurilor de stat pe scadențe de medie lungime.
Instrumentele Tezaur și Fidelis sunt printre cele mai utilizate metode de economisire din România, alături de depozitele bancare clasice. Ambele sunt considerate opțiuni sigure, având în vedere că statul este o entitate rar aflată în faliment, iar depozitele bancare beneficiază de garanția FGDB. Fidelis are particularitatea de a fi listat la Bursă, oferind un avantaj operațional, în timp ce titlurile de stat nu sunt supuse impozitării sau comisioanelor, rezultând un câștig de dobândă net.
Pentru un plasament de 20.000 de lei pe 12 luni, Tezaur (ediția oct. 2026) oferă un câștig efectiv de 1.300 de lei, cu o dobândă de 6,5%. În acest interval, TBI Bank depășește statul cu un câștig de 1.260 de lei, deși dobânda este de 7%, iar Pro Credit Bank oferă 1.224 de lei. Intesa Sanpaolo și Unicredit se situează sub pragul Tezaur, cu câștiguri nete de 1.125, respectiv 1.098 de lei, după scăderea impozitului pe dobândă.
Pe scadențe de 24 de luni, Fidelis (oct. 2026) oferă un câștig net de 2.727 de lei, cu o dobândă de 6,6%, depășind TBI Bank care oferă 2.700 de lei. Raiffeisen Bank și Banca Transilvania oferă câștiguri nete de 2.560, respectiv 2.106 lei. La scadența de 36 de luni, Tezaur oct. 2026 preia lideratul cu un câștig de 4.500 de lei, deși TBI Bank oferă un câștig net de 4.050 de lei pentru un plasament similar.
Băncile păstrează un avantaj în situațiile de lichiditate imediată, când clienții au nevoie de acces rapid la fonduri. În cazul depozitelor bancare, retragerea anticipată implică plata unui comision, dar suma este disponibilizată rapid. În schimb, răscumpărarea anticipată a titlurilor de stat este mai restrictivă; statul plătește doar dobânzile pe an întreg, astfel încât un titlu pe doi ani răscumpărat înainte de termen va genera doar dobânda primului an.
În sistemul financiar românesc, depozitele bancare rămân instrumentul dominant pentru economisire datorită accesibilității și protecției oferite de cadrul de garantare. Totuși, evoluția ratelor dobânzilor și politicile fiscale privind impozitarea câștigurilor din dobânzi influențează constant alegerea între bănci și titlurile de stat. Această dinamică între sectorul bancar și stat determină modul în care lichiditatea este distribuită în economia națională pe termen mediu și lung.