Viceguvernatorul BNR, Cosmin Marinescu, a subliniat importanța unei evaluări periodice a premiselor care fundamentează deciziile de politică monetară, în contextul unei perioade de mare volatilitate a economiei globale. Acesta a argumentat că mandatul fundamental al băncilor centrale, precum BNR, este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, însă nicio strategie nu trebuie privită ca un cadru imuabil. Problema identificată nu este țintirea inflației în sine, ci tendința de a transforma cadrul de analiză într-un mecanism decizional aproape automat.
În contextul șocurilor severe, al dezechilibrelor bugetare cronice și al fragmentării geopolitice, politica monetară necesită o recalibrare pentru a evita capcana prociclicității. Provocarea principală constă în identificarea unui cadru care să echilibreze riscul de a reacționa insuficient, ceea ce ar putea dezancora anticipațiile inflaționiste, cu riscul de a reacționa excesiv, amplificând efectele negative asupra economiei. Abordările mecaniciste, bazate pe semnale conjuncturale, pot genera decizii adecvate pe termen scurt, dar costisitoare pe termen lung prin menținerea dezechilibrelor.
Cosmin Marinescu a menționat că România traversează o perioadă lungă de politică monetară staționară, cu menținerea ratei dobânzii la 6,5% de peste doi ani, începând din august 2024. Această abordare de tip wait-and-see este justificată prin evaluarea constantă a decalajului dintre cererea și oferta agregată, având în vedere inflația peste țintă. Totuși, menținerea neschimbată a ratei dobânzii poate deveni contraproductivă dacă status-quo-ul persistă prea mult timp în ciuda șocurilor economice succesive.
Analiza comparativă a eficienței strategiei de țintire a inflației arată că, în România, inflația s-a situat în intervalul țintei doar în 6 ani din cei 21 de ani de la adoptarea regimului în 2005. Această performanță este inferioară celei din Cehia sau Polonia, indicând o tradiție inflaționistă amplă în țară. În comparație, inflația a fost deasupra țintei de 12 ani, ceea ce sugerează limite în eficiența politicii monetare în raport cu alte economii regionale.
Strategia de țintire a inflației, adoptată de BNR în 2005 pentru a combate inflația galopantă, oferă claritate obiectivului, facilitând ancorarea anticipațiilor. Totuși, succesul acestui regim depinde de capacitatea de a oferi repere credibile populației și firmelor. Deși inflația a făcut salturi temporare, precum în 2025 din cauza măsurilor fiscale, anticipațiile de inflație au rămas rezonabil ancorate pe termen mediu, în ciuda politicii monetare staționare aplicate în ultimii doi ani.
Evoluția inflației în România a fost marcată de șocuri multiple, inclusiv de politicile ultra stimulative și de creșterea prețurilor la energie după conflictul din Ucraina. În perioada post-pandemie, inflația a crescut brusc în toate statele din regiune, însă România a înregistrat valori ridicate și volatile. Această dinamică a fost influențată de ponderea mare a energiei în coșul de consum și de integrarea economică în lanțurile globale de aprovizionare.