Pe 5 iulie 1991, activitatea Bank of Credit and Commerce International, cunoscută sub acronimul BCCI, a fost încheiată brusc în mai multe centre financiare globale. În Londra, sucursala de pe Regent Street a fost închisă imediat, în timp ce la New York și Los Angeles, autoritățile au blocat sume masive de bani. Supraveghetorii din Marea Britanie, Luxemburg și Insulele Cayman au preluat controlul asupra unor active estimate la 20 de miliarde de dolari, marcând sfârșitul unei instituții de amploare.
Ascensiunea băncii a început în 1972, sub conducerea bancherului pakistanez Agha Hassan Abedi, utilizând fonduri provenite din zona Golfului. BCCI a cunoscut o expansiune extrem de rapidă, ajungând să fie prezentă în 70 de țări, de la America Latină și Africa până în Orientul Mijlociu și Europa. Succesul său s-a bazat pe o arhitectură financiară fragmentată, cu entități în Luxemburg și Insulele Cayman, astfel încaut nicio autoritate nu putea supraveghea întregul grup în mod consolidat.
Instituția a reușit să opereze în SUA prin metode indirecte, deși autoritățile americane au refuzat achiziții în trecut din lipsa unui supraveghetor clar. În 1981, Rezerva Federală a permis preluarea holdingului First American Bankshares de către investitori din Orientul Mijlociu, cu condiția ca BCCI să nu dețină controlul. Totuși, s-a descoperit ulterior că acești investitori erau clienți și acționari ai BCCI, iar instituția a participat la angajarea directorilor și la finanțarea expansiunii băncii americane.
Anchetele au scos la iveală o „fabrică de documente” la sediul londonez, utilizată pentru a crea contracte și garanții false pentru a masca împrumuturile fără acoperire. Un client major al acestui sistem a fost Abbas Gokal, șeful Gulf Group, care a beneficiat de credite negarantate de 1,2 miliarde de dolari. Deși guvernul din Abu Dhabi a injectat un miliard de dolari în capital pentru a stopa pierderile, situația a rămas critică, fiind confirmată de raportul de audit al Băncii Angliei.
Consecințele prăbușirii au fost devastatoare pentru micii deponenți și consiliile locale britanice care aveau depozite de milioane de lire. Banca Angliei a oferit o garanție de acoperire de 75% din depozite, însă aceasta a fost plafonată la 15.000 de lire, lăsând restul sumelor pierdute. În urma procesului de la Old Bailey, Abbas Gokal a fost condamnat în 1997 la 14 ani de închisoare, fiind considerat un actor care a amenințat integritatea întregului sistem bancar internațional.
Cazul BCCI a impus schimbări fundamentale în reglementarea financiară globală pentru a preveni astfel de structuri opace. După evenimentele din 1991, Comitetul de la Basel a introdus noi reguli, obligând orice grup bancar internațional să aibă un supraveghetor clar și consolidat. Această măsură a fost menită să asigure că autoritățile de reglementare pot vedea imaginea de ansamblu a activelor și riscurilor, eliminând posibilitatea ca fragmente de date să fie ascunse în jurisdicții diferite.