Exporturile de cereale ucrainene prin Portul Constanța au înregistrat o creștere semnificativă în primele nouă luni ale anului 2026. Conform datelor recente, prin acest port au tranzitat aproximativ 1,03 milioane de tone de cereale provenite din Ucraina, un volum care depășește de trei ori nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului 2025. Această evoluție reflectă schimbările majore din rutele comerciale cauzate de blocajele din regiunea Mării Negre.
În contextul acestor transformări, traficul total de cereale prin Portul Constanța a ajuns la 15,8 milioane de tone, marcând o creștere de 7%. Deși rutele alternative precum Dunărea sau transporturile terestre prin statele vecine sunt utilizate pentru exporturile ucrainene, acestea pot prelua doar aproximativ jumătate din volumele obișnuite. Utilizarea acestor variante logistice adaugă cel puțin 50 de dolari pe tonă la costurile de transport, afectând rentabilitatea operațiunilor.
Pe partea ce ține de Rusia, perturbările cauzate de atacurile asupra porturilor și navelor comerciale au determinat căutarea unor rute alternative pentru exportul de grâu. O operațiune experimentală include transportul unui cargou de 29.500 de tone de cereale din portul arctic Murmansk către Maroc. Această rută implică transport pe mii de kilometri, inclusiv pe calea ferată, ceea ce poate crește considerabil costurile pentru exportatorii ruși.
Presiunea economică este vizibilă și în cifrele de export ale Rusiei, care au scăzut cu 38% în perioada iulie-septembrie 2026, în ciuda unei recolte mai bune. În paralel, costurile de transport pe anumite rute din Marea Neagră s-au dublat față de jumătatea lunii iulie. În Ucraina, prețul porumbului din depozitele interne a suferit o scădere de aproape 20% într-un interval de doar trei săptămâni.
Impactul acestor schimbări asupra pieței agricole este complex, generând atât oportunități, cât și riscuri. Creșterea activității portuare și a transporturilor românești poate susține sectorul logistic local, însă fermierii din România se confruntă cu o concurență sporită și cu fluctuații de preț. De asemenea, nivelul Dunării și riscurile de securitate din zona Mării Negre rămân factori critici care pot influența stabilitatea transporturilor.
Evoluția acestor fluxuri comerciale este strâns legată de securitatea rutelor maritime și de capacitatea de procesare a porturilor din regiune. Instabilitatea geopolitică și creșterea costurilor logistice pun presiune pe agricultura din ambele părți, în Rusia prețurile interne scăzând uneori sub costul de producție. Această situație incită fermierii să ia în calcul reducerea suprafețelor cultivate pentru anul 2027.