Sectorul de fructe și legume din România suferă din cauza lipsei de organizare a producătorilor, ceea ce limitează prezența produselor autohtonelor în marile lanțuri de supermarketuri. Specialiștii subliniază că asocierea este singura modalitate prin care producătorii mici pot asigura un flux constant de aprovizionare. Un exemplu de succes în acest sens este cazul lui Petre Petrescu, care a construit un depozit de 1.000 de tone pentru a putea livra constant.
În procesul de livrare către marile magazine, stabilitatea este esențială pentru a menține contractele de furnizare. Petre Petrescu a explicat că, deși a reușit să intre în marile lanțuri, a fost ulterior exclus treptat. Această problemă de fluiditate în aprovizionare este o barieră majoră pentru producătorii care nu au o structură de depozitare și distribuție suficient de robustă pentru a satisface cerințele constante ale pieței de retail.
Există însă și exemple de organizare de succes în interiorul țării, precum cazul Organizației Interprofesionale a Producătorilor de Legume și Fructe. Vlad Gheorghe, președintele acesteia, a menționat că organizația are 2.200 de membri și deține contracte cu majoritatea marketurilor. Aceștia operează printr-o producție planificată și organizată, având o prezență majoră în zona Giurgiu și Ilfov, dar și în Galați, asigurând o diversitate a produselor.
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, România rămâne în urmă în ceea ce privește gradul de asociere a fermierilor. Raportul Curții de Conturi Europene indică faptul că doar 2% din producția de legume și fructe este vândută prin organizații de producători. În Polonia, acest procent este de aproape 11%, în timp ce în Italia și Spania, nivelul de organizare este mult mai ridicat, ajungând la aproximativ 60%.
Pentru a combate vulnerabilitatea sectorului în fața schimbărilor climatice, precum seceta sau valurile de căldură, este necesară unirea forțelor. Keit Pentus-Rosimannus, membră a Curții de Conturi Europene, a indicat faptul că producătorii trebuie să își unească forțele pentru a rezista presiunilor de mediu și concurenței globale. Unirea acestora ar permite creșterea puterii de negociere în raport cu marile lanțuri de supermarketuri.
Uniunea Europeană pune la dispoziție anual un miliard de euro pentru sprijinirea acestor organizații de producători. Oficialii de la Luxemburg au subliniat că, pentru anii următori, este necesară simplificarea procedurilor administrative. Scopul este ca fondurile europene să ajungă mai eficient la producători, facilitând astfel consolidarea sectorului agricol și îmbunătățirea capacității de negociere a fermierilor români pe piața internă.