Marii producători europeni de somon au început să modifice compoziția hranei utilizate în fermele de acvacultură, introducând proteine obținute din resturi de pui. Această schimbare de strategie este adoptată de lideri industriali pentru a reduce costurile de producție, într-un context în care ingredientele tradiționale devin tot mai scumpe. Consumatorii nu primesc informații detaliate despre această schimbare de rețetă, deoarece etichetele produselor nu obligă menționarea ingredientelor folosite în hrănirea peștilor.
Lerøy Seafood Group, un producător norvegian major, a confirmat că utilizează deja subproduse de pui în toate fermele sale piscicole marine. Totodată, Mowi, cel mai mare producător mondial de somon și furnizor pentru unele supermarketuri din România, intenționează să introducă ingrediente de origine avicolă în fermele sale din Norvegia și Scoția. Alți jucători importanți, precum Grieg Seafood și SalMar, au început deja procesul de experimentare sau implementare a acestor soluții proteice.
Subprodusele de pui utilizate constau în părți ale păsărilor care nu sunt destinate consumului uman, precum oasele sau anumite organe interne, procesate pentru a obține făină proteică și grăsimi. Această decizie economică este dictată de faptul că prețul făinii de pește, produsă din capturi sălbatice, s-a aproape dublat în ultimii doi ani. În comparație, făina obținută din subproduse de pui costă mai puțin de jumătate din prețul făinii de pește raportat la tonă.
Industria de acvacultură se confruntă cu o cerere ridicată pentru făină de pește și cu limitări ale capturilor mondiale de pește sălbatic. Situația este agravată de perturbarea pescuitului de anșoa în Peru, un producător major de făină de pește. Pentru a compensa aceste dificultăți, producătorii explorează alternative precum proteinele din soia, grâul, uleiul de rapiță, microalgele, făina de insecte sau proteinele obținute prin fermentație.
Utilizarea proteinelor animale provenite de la animale nerumegătoare este permisă în Uniunea Europeană încă din anul 2013, sub reglementări sanitare stricte. Aceste norme au fost stabilite pentru a preveni riscurile de sănătate, precum transmiterea encefalopatiei spongiforme bovine. Deși utilizarea acestor ingrediente nu face peștele periculos, siguranța și calitatea nutrițională depind de procesarea lor și de respectarea standardelor, aspecte monitorizate și de institutul norvegian Nofima.
Evoluția acestor metode de hrănire reflectă o schimbare structurală în industria de acvacultură, care încearcă să diminueze dependența de resursele marine sălbatice. În ultimele decenii, producătorii au trecut de la o dietă bazată aproape exclusiv pe pește sălbatic la amestecuri industriale complexe. Această tranziție este necesară pentru a menține sustenabilitatea economică în fața creșterii cererii globale de proteine marine.