Producătorii din România care livrează produse ambalate către clienți din Uniunea Europeană se confruntă cu noi cerințe de conformare, conform unui studiu realizat de Deloitte România. Noul Regulament UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) introduce schimbări semnificative în modul în care companiile trebuie să gestioneze obligațiile legate de ambalaje. Această reglementare vizează în special situațiile de vânzări directe către clienți din alte state membre ale Uniunii Europene.
Conform analizei realizate de Deloitte România, responsabilitatea privind ambalajele se extinde de la produsele vândute local către firma care a produs și a livrat produsul către o persoană juridică sau fizică din alt stat UE, dacă acestea sunt vândute drept consumatori. Această schimbare este valabilă începând cu data de 12 august 2026. În cazul vânzărilor la distanță către consumatori, producătorul român poate deveni titularul obligațiilor în fiecare stat în care produsele ambalate sunt introduse pe piață.
Analiza indică faptul că nu toate livrările în cadrul Uniunii Europene generează aceleași obligații pentru companii. Un producător român care vinde către un distribuitor local într-un stat membru poate avea un regim diferit față de cel care vinde direct prin magazin online către consumatori. De asemenea, trebuie analizate separat ambalajele de vânzare, cele de grupare și cele de transport, deoarece responsabilitatea poate reveni unor operatori diferiți în funcție de structura contractuală.
Pentru anumite fluxuri transfrontaliere, Regulamentul UE impune desemnarea unui reprezentant autorizat în statul membru în care există obligații. Acest reprezentant acționează în numele producătorului și facilitează îndeplinirea obligațiilor de înregistrare, declarare și finanțare a gestionării deșeurilor de ambalaje. Anca Andrei-Cimbru și Adrian Teampău, din Deloitte România, subliniază necesitatea unei evaluări riguroase pentru a evita situațiile în care obligațiile există, dar nu sunt îndeplinite corespunzător în fiecare țară.
O provocare majoră pentru companii este identificarea cantităților de ambalaje care trebuie declarate în fiecare stat membru. Companiile trebuie să poată demonstra tipul ambalajului, materialul utilizat, masa acestuia, destinația produsului și statul membru în care ambalajul ajunge la utilizatorul final. Lipsa unor procese robuste de colectare și validare a datelor crește riscul unor raportări incomplete, ceea ce impune o coordonare între echipele de vânzări, logistică, fiscalitate, mediu și juridic.
Implementarea acestor reglementări europene face parte dintr-un efort mai larg de reglementare a produselor și deșeurilor în cadrul pieței unice. În cadrul Uniunii Europene, standardizarea procedurilor de gestionare a deșeurilor este esențială pentru a asigura un mediu de afaceri echitabil și pentru a promova economia circulară. Companiile trebuie să își adapteze sistemele de raportare pentru a respecta noile cerințe de monitorizare a materialelor utilizate în ambalare.