Produsele alimentare din România dețin un potențial semnificativ pe piețele internaționale, însă producătorii se lovesc de bariere critice privind promovarea și accesul la rafturile marilor magazine. În cadrul conferinței ZF AGROBUSINESS & FOOD SUMMIT 2026, participanții au subliniat că, deși produse precum mierea sau cătina ajung în țări precum Japonia sau Marea Britanie, dificultățile de distribuție și costurile ridicate de marketing limitează expansiunea acestora atât local, cât și global.
Sectorul mierii ilustrează această problemă prin exportul masiv de materie primă în detrimentul brandurilor proprii. Ionuț George Ocneanu, fondatorul Evicom Honey, a declarat că aproximativ 95% din mierea din România pleacă în străinătate în butoaie, permițând altor entități să aplice propriile branduri peste produsul românesc. Această abordare este considerată deficitară, deoarece dezvoltarea unui brand necesită investiții considerabile în educație și diferențiere, într-o piață unde rafturile sunt deja dominate de jucători consacrați.
Situația este similară pentru produsele pe bază de cătină, unde procesarea ar putea aduce o valoare adăugată mai mare. Mădălina Giurescu, fondatoarea Cooperativei Bio Cătina, a explicat că produsele ajung pe piețe precum Coreea de Sud sau Singapore, însă în România consumatorii preferă să cumpere produsul brut de pe marginea drumului. Retailerii locali sunt, de asemenea, reticenți în a lista acest produs, solicitând adaosuri comerciale mari, ceea ce a împins cooperativa către exportul de ingrediente pentru industria cosmetică.
Accesul la raftul supermarketurilor reprezintă o provocare financiară și logistică majoră pentru producătorii mici. Iasmina Blidar, director executiv al UNCST–BOVICOOP, a menționat că, deși organizația are 57 de produse lactate listate, unele sunt plasate în zone cu vizibilitate redusă. Pe lângă dificultățile de poziționare, procedurile de certificare și listare solicitate de retaileri pot fi greu de susținut financiar pentru cooperativele mici, limitând capacitatea acestora de a concura eficient.
Certificarea poate deveni un instrument de diferențiere și creștere a prețului la raft. Ana Maria Mircea, președintele Asociației pentru Promovarea Babicului de Buzău, a subliniat că obținerea recunoașterii europene a fost un proces de trei ani și jumătate, dar că un produs cu indicație geografică protejată poate beneficia de un preț de vânzare cu până la 50% mai mare. Investițiile în certificare trebuie însă să fie însoțite de bugete de marketing și de o strategie de educare a consumatorului.
În prezent, sectorul agroalimentar din România se confruntă cu un deficit al balanței comerciale de 12 miliarde de euro la produsele agroalimentare. Această cifră subliniază necesitatea unei tranziții de la producția de materie primă la procesarea și brandingul propriu. Pentru a monetiza calitatea produselor, este necesară o colaborare mai strânsă între fermieri, procesatori și retaileri, alături de investiții în infrastructura de distribuție și în managementul integrat al întregului lanț valoric.