România se pregătește pentru o perioadă de instabilitate marcată de o suprapunere de crize care încep din toamna anului 2026. Vulnerabilitățile de natură energetică, economică, climatică, socială și bugetară vor intra într-un proces de alimentare reciprocă, generând riscuri majore pentru stabilitatea țării. Deși unele scenarii sunt aproape certe, altele depind de factori precum o iarnă extrem de rece, incidente tehnice sau noi șocuri geopolitice care pot altera echilibrul piețelor.
Sectorul energiei electrice este identificat ca fiind într-o situație de risc, însă problema principală va fi una de preț, nu de lipsă a capacității. Deși există capacități instalate, România suferă de o lipsă de putere controlabilă în anumite intervale critice, în special dimineața și seara în timpul iernii. Problemele includ capacități pe cărbune îmbătrânite, centrale pe gaze insuficiente, rețele cu congestii și dependența de importuri în regiune, ceea ce poate duce la prețuri foarte mari și intervenții administrative.
În ceea ce privește gazele naturale, se anticipează o criză certă de preț, cu un risc de criză fizică de aprovizionare condiționat de cantitate. Depozitele de gaze din România erau la începutul lui septembrie la un nivel de aproximativ 62,8%, fiind cu peste zece puncte procentuale sub nivelul anului precedent. Riscul de lipsă de debit zilnic apare în zilele foarte reci, pe măsură ce depozitele se golesc, în context în care Europa depinde tot mai mult de piața globală de LNG.
Combustibilii reprezintă un alt punct critic, motorina fiind considerată criza care va transporta restul problemelor în economie. Deoarece România depinde de țiței importat și de rafinarea acestuia, prețurile vor fi influențate de cererea din Asia. Guvernul se va confrunta cu opțiuni dificile: lăsarea prețurilor să crească, reducerea taxelor cu pierderi bugetare sau compensarea unor sectoare, ceea ce va duce la creșterea deficitului. Această situație afectează direct agricultura, construcțiile și transportul de marfă.
La nivel macroeconomic, criza fiscală va deveni centrul tuturor problemelor, având în vedere estimările Comisiei Europene pentru România. Deficitul este estimat la aproximativ 6,2% din PIB în 2026, iar datorie publică ar putea ajunge la 63,3% din PIB în 2027. Statul va trebui să gestioneze simultan protecția consumatorilor, finanțarea apărării și achitarea dobânzilor mari, ceea ce poate duce la o fiscalitate imprevizibilă, caracterizată prin schimbări dese de taxe și măsuri de supraimpozitare temporară.
În contextul acestor riscuri, stabilitatea ratingului de țară rămâne un factor de monitorizare, România fiind la limita inferioară a categoriei recomandate investițiilor. S&P a menținut ratingul BBB-/A-3, însă cu o perspectivă negativă. Chiar și fără o retrogradare oficială, percepția de risc poate crește costul finanțării pentru stat, companii și populație, provocând o depreciere a leului și presiune suplimentară asupra bugetului prin plata unor dobânzi mai mari pentru credite.
Ratingul de țară și costul banilor sunt elemente esențiale pentru atragerea capitalului și menținerea stabilității macroeconomice într-un climat de incertitudine.