O analiză realizată de economiștii Annamaria de Crescenzio și Etienne Lepers din cadrul OECD relevă faptul că piețele emergente au devenit mai puțin vulnerabile la șocurile financiare globale în perioada post-criză. Studiul, publicat de CEPR VoxEU, se concentrează pe 23 de piețe emergente analizate între anii 2010 și 2023. Autorii subliniază că, deși factorii globali rămân influenți, modul în care aceștia afectează economiile locale depinde în mod esențial de cadrul politicilor interne implementate de fiecare stat.
Factorii globali, precum aversiunea la risc, evoluția dolarului american, prețurile materiilor prime și riscul geopolitic, continuă să influențeze puternic fluxurile de portofoliu. Totuși, impactul acestor variabile este concentrat în principal asupra investițiilor de portofoliu, vizând acțiuni și obligațiuni. În perioada analizată, acești factori nu au prezentat o asociere statistic semnificativă cu investițiile străine directe, în timp ce fluxurile bancare au manifestat o sensibilitate parțială la prețurile materiilor prime și la incertitudine.
Riscul geopolitic a devenit un canal separat și tot mai important pentru alocarea internațională a capitalului, afectând negativ fluxurile de portofoliu, în special în segmentul obligațiunilor. După februarie 2022, acest efect s-a intensificat considerabil. Analiza indică, de asemenea, faptul că riscul geopolitic specific fiecărei țări influențează direct și fluxurile de investiții străine directe, ceea ce sugerează că deciziile de investiții pe termen lung sunt tot mai mult dictate de considerentele geopolitice naționale.
Independența băncilor centrale este identificată în studiu ca fiind cel mai robust determinant structural pentru reducerea sensibilității fluxurilor de portofoliu la șocurile externe. Țările care dispun de bănci centrale mai independente înregistrează ieșiri de capital mai mici atunci când riscul global crește. Un al doilea factor critic este nivelul datoriei publice, deoarece investitorii devin extrem de sensibili la sustenabilitatea acesteia în perioadele de stres financiar, când apar incertitudini legate de inflație, fiscalitate sau riscuri de refinanțare.
În ceea ce privește instrumentele macroprudențiale, analiza găsește dovezi limitate că acestea pot reduce direct volatilitatea fluxurilor de portofoliu. Această eficiență redusă ar putea fi explicată prin rolul crescut al instituțiilor financiare nebancare în intermedierea fluxurilor internaționale. În timp ce măsurile tradiționale se concentrează pe sectorul bancar, fluxurile de acțiuni și obligațiuni sunt influențate tot mai mult de investitori care operează în afara sistemului bancar convențional.
Deși reziliența agregată a piețelor emergente s-a îmbunătățit, vulnerabilitatea rămâne prezentă în episoadele de criză. În martie 2026, investitorii străini au vândut active de portofoliu în valoare de 82 de miliarde de dolari într-o singură lună. Rezultatele arată că, deși economiile nu pot controla ciclul financiar global, ele își pot influența semnificativ capacitatea de a absorbi aceste șocuri prin politici interne solide și instituții stabile.