Sectorul agricol din România traversează o perioadă de instabilitate financiară majoră, marcată de o creștere alarmantă a numărului de companii aflate în insolvență. În primele nouă luni ale anului 2026, numărul companiilor care au intrat în această etapă la nivel național a crescut cu aproape 12%, însă în agricultura acest indicator este mult mai pronunțat. În acest segment, creșterea insolvențelor a atins un nivel de 52,5%, ceea ce reprezintă peste 90 de companii în plus față de aceeași perioadă a anului precedent.
Această situație critică nu este un fenomen brusc, ci rezultatul unor presiuni acumulate pe parcursul ultimilor trei-patru ani. Fermierii au fost nevoiți să gestioneze provocări succesive, fără a avea posibilitatea de a-și reface rezervele financiare. Costurile de producție au crescut semnificativ, în timp ce prețurile de valorificare nu au reușit întotdeauna să acompanieze aceste creșteri. La acest tablout negativ s-au adăugat fenomenele meteo extreme și seceta, care au afectat direct volumul producției în numeroase ferme.
Analizele realizate de CITR relevă dimensiunea reală a problemei prin datele privind companiile de impact din sector. În zona culturilor agricole și a creșterii animalelor există aproximativ 4.000 de companii care generează circa 60% din cifra de afaceri a sectorului. Dintre acestea, aproximativ 1.700 de companii se află într-o situație financiară dificilă, fiind fie restructurabile, fie în pragul insolvenței. Aceste entități cumulează datorii de aproximativ 37 de miliarde de lei și angajează în jur de 21.000 de persoane.
Accesul la capital nou este îngreunat de creșterea riscurilor percepute de instituțiile bancare. Rata creditelor neperformante în agricultura românească a ajuns la aproximativ 10%, o valoare care este de aproape două ori mai mare decât media generală a economiei. Acest context creează un cerc vicios în care fermierii au nevoie de finanțări pentru a susține producția și a achita obligațiile, dar dificultățile financiare deja existente le complică procesul de obținere a unor noi credite.
Pentru a evita colapsul total, este necesară o abordare preventivă prin mecanisme de restructurare înainte ca situația să devină ireversibilă. Companiile care au un model de business viabil pot renegocia termenele de plată cu creditorii sau pot reeșalona datorile pentru a obține răgaz necesar. O recoltă bună poate ajuta la acoperirea unor cheltuieli imediate, însă aceasta nu este suficientă pentru a șterge datoriile acumulate în anii anteriori, dacă structura financiară a fermei nu este regândită complet.
În peisajul economic actual, sectorul agricol se confruntă cu presiuni financiare ridicate, în timp ce la nivel guvernamental discuțiile despre rectificarea bugetului de stat rămân tensionate. Ministrul Finanțelor a respins solicitările unor ministere pentru o rectificare de 60 de miliarde de lei, considerând suma exagerată. Această prudență fiscală la nivel central intervine într-un moment în care sectoarele productive, precum agricultura, manifestă nevoi de capital și vulnerabilități structurale evidente.