România înregistrează un decalaj semnificativ în adoptarea inteligenței artificiale generative față de economiile din regiune, deși indicatorii de creștere interna sunt pozitivi. Conform raportului AI Diffusion Report prezentat de Microsoft, rata de adopție în România a ajuns la 18%, de la 17,6% în raportul anterior din luna mai. Această evoluție poziționează țara pe locul 65 dintre cele 147 de state analizate în cadrul studiului global de la Microsoft.
Comparația cu statele vecine evidențiază o diferență majoră de performanță în procesul de integrare a tehnologiei în activitățile economice. În Cehia, rata de adopție indicată de Microsoft este de 31,2%, în Polonia aceasta atinge 32%, iar în Ungaria se situează la 33%. Toate cele trei piețe regionale prezintă o rată de adopție cu peste 13 puncte procentuale mai mare decât România, ceea ce poate compromite competitivitatea națională pe termen lung.
Gabriela Popescu, CEO Microsoft România, afirmă că această diferență nu poate fi atribuită lipsei de specialiști sau accesului limitat la tehnologie. România dispune de o industrie IT solidă, Microsoft având peste 2.000 de angajați în București, Timișoara și Iași, dintre care aproximativ 900 sunt ingineri. În 2025, inginerii companiei au înregistrat 35 de patente, demonstrând că resursele tehnice și talentul sunt deja prezente pe piața locală.
Problema principală identificată de Gabriela Popescu este viteza de implementare și capacitatea de a transforma accesul la tehnologie în proiecte la scară largă. „Avem extraordinar de mult talent în piață, avem tot ceea ce ne trebuie (...) Ceea ce ei fac mai bine decât noi, este viteza cu care iau decizii și cu care implementează niște schimbări”, explică liderul Microsoft România. Decalajul apare în etapa de transformare a proiectelor de digitalizare într-o strategie coerentă și executată.
Analiza Microsoft relevă, de asemenea, o fragmentare în ritmul digitalizării între sectorul privat și cel public din România. Companiile private adoptă tehnologiile mai rapid sub presiunea concurenței, în timp ce sectorul public funcționează cu un ritm de decizie mult mai redus. Gabriela Popescu susține că este necesară o viziune strategică și o instituție responsabilă care să servească drept motor pentru digitalizarea la nivel de țară.
Evoluția digitalizării în România este influențată de capacitatea instituțiilor de a gestiona fondurile alocate pentru modernizare. Deși țara a avut la dispoziție sume foarte mari de bani destinate digitalizării, procesul de execuție rămâne un punct critic. Această situație reflectă o provocare structurală în care disponibilitatea financiară și tehnologică nu se traduce automat într-o implementare rapidă și extinsă la nivel național.