Administrația Fiscală trece printr-o transformare a metodelor de control, mutând atenția de la verificarea simplă a documentelor justificative către o analiză integrată a datelor. Această evoluție este determinată de presiunea reducerii deficitului bugetar și de digitalizarea proceselor de la ANAF. În loc să se concentreze pe existența facturilor, inspectorii urmăresc acum dacă profitul și baza impozabilă declarate reflectă activitatea economică reală desfășurată de companii.
Un aspect critic identificat în informările oficiale este existența unor neconcordanțe între diverse fluxuri de raportare. Autoritatea fiscală compară datele din declarațiile pentru impozitul pe profit cu cele din deconturile de TVA, declarațiile informative și informațiile furnizate prin sistemul RO e-Factura. Aceste diferențe devin adesea punctul de plecare pentru ajustări fiscale sau pentru extinderea verificărilor, transformând lipsa de reconciliere între sisteme într-un risc fiscal major.
Serviciile furnizate de entitățile afiliate reprezintă o zonă de interes maxim pentru organele de control. În cazul serviciilor de management, IT, resurse umane sau consultanță, prezența contractelor și a facturilor este considerată o condiție necesară, dar nu suficientă. Inspectorii verifică dacă societatea din România a obținut un beneficiu economic concret prin aceste achiziții, evaluând dacă prestarea serviciilor este justificată în raport cu întregul model de afaceri.
Tranzacțiile dintre persoane afiliate și prețurile de transfer sunt, de asemenea, supuse unui control riguros. ANAF analizează condițiile financiare ale împrumuturilor intragrup, dobânzile aplicate și dacă tranzacțiile comerciale respectă principiul valorii de piață. Este esențială analiza de congruență între prețul aplicat și realitatea economică, astfel încât operațiunile să nu fie considerate insuficient documentate sau diferite de cele acceptate de operatorii independenți.
Justificarea economică a cheltuielilor, precum consultanța, publicitatea sau închirierile auto, este un alt punct de atenție. Existența unui contract nu garantează automat deductibilitatea fiscală dacă nu se demonstrează legătura directă cu activitatea economică sau necesitatea acestora pentru obținerea veniturilor. Companiile trebuie să poată explica rapid orice abatere identificată de algoritmii de analiză de risc, asigurând coerența între contabilitate, sistemele operaționale și raționamentele de business.
Evoluția controlului fiscal reflectă tranziția către o administrație bazată pe date masive, unde sistemele digitale generează un volum fără precedent de informații. Această digitalizare permite autorității să identifice zonele de risc mult mai eficient prin compararea automată a surselor de date. Pentru mediul de afaceri, acest lucru impune o organizare mult mai strictă a documentației, nu doar pentru conformitate legală, ci și pentru demonstrarea substanței economice a fiecărei decizii.