Birocrația excesivă și procedurile administrative complexe sunt descrise ca o „taxă invizibilă” care afectează orice firmă și cetățean din România. Această taxă, care nu apare în Codul Fiscal, se manifestă prin ore pierdute la ghișee, necesitatea consultanților pentru interpretarea ghidurilor și așteptarea lunilor pentru avize. Spre deosebire de impozitele oficiale, acest cost este regresiv, lovind proporțional mai dur pe firmele mici decât pe marile corporații, și reprezintă o pierdere pură pentru economie.
Mecanismul de blocare a fondurilor este alimentat de ghiduri neclare, publicate adesea târziu, și de interpretări divergente ale instituțiilor statului. În acest context, existența a peste 3.200 de unități administrativ-teritoriale contribuie la fragmentarea deciziilor, unde aceleași reguli sunt aplicate diferit de la un județ la altul. De asemenea, serviciile externalizate de către primării pentru a compensa lipsa de specialiști adaugă costuri suplimentare proiectelor, transformând procesul de implementare a fondurilor într-un lanț de decizii ineficiente.
Pentru a combate aceste obstacole, se propune crearea unor hub-uri de asistență tehnică la nivel de micro-regiuni, care să funcționeze ca un punct unic de contact. În prezent, informațiile sunt împrăștiate între numeroase ministere și agenții, forțând antreprenorii să navigheze prin multiple ghișee. Soluția vizată este un model de asistență reală, unde companiile pot construi dosare bancabile și pot accesa instrumente de finanțare într-un mod structurat, evitând fragmentarea actuală a resurselor.
Un alt punct critic vizează utilizarea listelor de coduri CAEN pentru determinarea eligibilității proiectelor, un sistem care poate exclude firme viabile din start. FICSIMM susține că accentul ar trebui mutat de pe codul statistic asupra valorii și impactului economic al proiectului. În paralel, digitalizarea trebuie să treacă de la simpla scanare a documentelor la un proces „end-to-end”, bazat pe principiul european „once only”, unde statul nu solicită informații pe care le deține deja în bazele de date.
În ceea ce privește achizițiile publice, se urmărește implementarea unui nou regulament european care să faciliteze accesul IMM-urilor. Propunerile includ plafonarea cerinței de cifră de afaceri la 50% din valoarea contractului și interzicerea condiției de experiență anterioară. Obiectivul este ca accesul companiilor mici să devină un punct strategic, asigurând totodată plata în 30 de zile și avansul de 30% pentru contractele de importanță majoră.
Eficiența administrativă este comparată cu modelele din Estonia, Portugalia sau Polonia, unde simplificarea este tratată ca un proiect de țară pe termen lung. În Estonia, platforma X-Road permite înregistrarea rapidă a firmelor, în timp ce în Polonia, procesul de simplificare este coordonat de sectorul privat. Aceste exemple demonstrează că o arhitectură administrativă modernă și o digitalizare reală pot reduce drastic povara de pe umerii antreprenorilor, transformând birocrația într-un proces automatizat și transparent.