Valoarea economică a energiei electrice nu depinde exclusiv de cantitatea produsă, ci este influențată critic de momentul și locul livrării, precum și de profilul producției. Acest principiu trebuie să devină reperul fundamental în evaluarea mecanismelor de remunerare și compensare aplicate prosumatorilor. O simplă formulă administrativă poate stabili cantități, însă aceasta nu poate demonstra că remunerarea rezultată corespunde valorii economice reale a energiei injectate în sistemul energetic național.
Prețul unui kilowatt-oră variază semnificativ în funcție de raportul dintre cerere și ofertă. De exemplu, pe piața pentru ziua următoare din România, prețul a coborât la 372,46 lei/MWh între orele 13:45 și 14:00, pentru a urca la 2.989,52 lei/MWh între 19:45 și 20:00. Această variație ilustrează faptul că un preț mediu zilnic sau lunar nu reflectă valoarea de piață în intervalele specifice de injecție a energiei fotovoltaice, care coincide adesea cu orele de prânz.
Noua reglementare prin Legea nr.160/2026 introduce modificări în modul de facturare și decontare pentru prosumatori. Pentru instalațiile de cel mult 200 kW, se menține compensarea cantitativă, utilizând la decontare prețul energiei active din contractul de furnizare, fără anumite componente. În schimb, pentru instalațiile cu capacitate între 200 kW și 400 kW, regularizarea financiară va utiliza prețul mediu ponderat lunar al pieței pentru ziua următoare, separând astfel fluxurile fizice de cele monetare.
Fenomenele economice precum prețurile negative sunt deja prezente pe piață. În Germania, în 2025 s-au înregistrat 573 de ore cu prețuri negative, în timp ce în România, OPCOM a consemnat intervale similare, inclusiv în perioada 28 aprilie-4 mai 2025. Aceste situații apar atunci când oferta disponibilă depășește cererea, evidențiind necesitatea unor mecanisme de compensare care să nu confunde prețurile negative cu beneficiile de profil sau cu efectele de echilibrare a sistemului.
Autoconsumul și energia injectată în rețea generează efecte economice diferite pentru sistem. În timp ce autoconsumul reduce costurile de achiziție ale prosumatorului, energia injectată trebuie integrată într-un sistem unde valoarea depinde de capacitatea infrastructurii și de necesarul de flexibilitate. Producția locală poate reduce pierderile de rețea, dar concentrarea excesivă a panourilor fotovoltaice poate cauza creșteri de tensiune sau congestii, necesitând investiții suplimentare pentru adaptarea rețelelor de distribuție.
În contextul actual, stabilitatea pieței energetice este influențată de multiple factori de reglementare și infrastructură. Guvernul a decis păstrarea măsurilor de sprijin pentru motorină și a voucherelor la energie, în timp ce prețul gazelor rămâne reglementat până la 31 martie 2027. Aceste elemente de stabilitate economică se încadrează într-un cadru mai larg de gestionare a costurilor și a cererii de energie la nivel național.
Analiza trebuie să distingă clar între remunerarea valorii economice și sprijinul public destinat stimulării investițiilor. O reglementare echilibrată trebuie să recunoască beneficiile reale ale producției distribuite fără a transfera povara costurilor de infrastructură asupra celorlalți consumatori. Obiectivul final este ca formulele de compensare să rezulte din evaluări fundamentate pe date, nu să înlocuiască analiza economică riguroasă a pieței.