România traversează o perioadă de vulnerabilitate energetică în pragul sezonului rece, fiind expusă riscului unei crize majore. Situația depinde critic de repornirea reactoarelor de la Cernavodă, de intensitatea iernii și de capacitatea rețelelor de transport de a procesa importurile de electricitate. Dacă cererea atinge limitele tehnice ale stațiilor de la graniță, siguranța furnizării de curent poate fi compromisă, în condiții de consum ridicat.
Lipsa unei strategii energetice pe termen lung și deciziile politice din ultimul deceniu au afectat securitatea energetică. Legea offshore din 2018 a cauzat întârzieri în proiectul Neptun Deep, ducând la retragerea ExxonMobil și preluarea participației de către Romgaz cu 1 miliard de dolari. Christina Verchere, șefa OMV Petrom, a subliniat că fără această întârziere, producția ar fi început încă din 2022, însă proiectul a fost blocat de condiții comerciale și impozite suplimentare.
Infrastructura de producție suferă de întârzieri semnificative, precum în cazul termocentralei de la Iernut, care ar trebui să asigure între 5% și 7% din consum. Aceasta este așteptată abia pe 31 decembrie 2026, deși era programată pentru 2020. Totodată, retehnologizarea de la Mintia este în curs, având doar o turbină de 135 MW funcțională din totalul de 1700 MW. Împreună, aceste unități ar trebui să acopere 20% din necesarul autohton de electricitate.
Sectorul nuclear de la Cernavodă, care furnizează 20% din curentul țării, este afectat de secetă, reactoarele fiind oprite. Unitatea 1 va intra în retehnologizare anul viitor pentru o perioadă de 32 de luni, fiind repornită abia în 2030. Există îngrijorări privind lipsa unor proiecte pentru situațiile în care nivelul Dunărei scade excesiv. Spre deosebire de România, centralele de la Kozlodui și Paks au continuat producția datorită unor sisteme de captare a apei mai eficiente.
În ceea ce privește aprovizionarea cu gaz, Ion Sterian, directorul Transgaz, a indicat că stocurile sunt cu peste 300 de milioane de metri cubi sub nivelul anului trecut. O iarnă severă ar putea forța importuri masive în ianuarie sau februarie. Deși Ministerul Energiei declară că nu există contracte directe cu Gazprom, România cumpără gaz prin intermediari din Bulgaria și Ungaria, țări care importă molecule rusești, inclusiv prin conducta TurkStream.
Evoluția pieței energetice este marcată de o tranziție dificilă către regenerabile și de necesitatea stocării masive de energie. Planurile actuale vizează creșterea capacității de stocare de la niveluri aproape inexistente la 4.800 MW / 18.400 MWh până în 2035. În contextul actual, gestionarea deficitului de putere în orele de vârf rămâne principala provocare pentru stabilitatea sistemului național de energie.