România a înregistrat progrese în domeniul guvernanței corporative, însă persistă diferențe între reglementările adoptate și aplicarea lor efectivă, în special în cadrul întreprinderilor de stat. Alina Prahoveanu, președinta Asociației Administratorilor Independenți (AAI), a explicat că procesul de aderare la OECD și jalonul din PNRR au maturizat cadrul de reglementare. Totuși, guvernanța este încă percepută de multe organizații ca un simplu exercițiu de conformitate, nu ca o infrastructură pentru decizii strategice.
Alina Prahoveanu a subliniat că o structură de guvernanță bine construită, cu politici și proceduri, nu garantează un proces de luare a deciziilor eficient. Un consiliu care își limitează rolul la aprobarea deciziilor deja luate de managementul executiv nu aduce valoare reală. Pentru a deveni competitive, companiile trebuie să folosească guvernanța ca pe un instrument de catalizare a potențialului de creștere, transformând calitatea deciziilor în reziliență și rezultate economice palpabile.
În ceea ce privește rolul consiliilor de administrație, președinta AAI a menționat existența unei confuzii între supraveghere și control. Supravegherea modernă presupune claritate asupra direcției și înțelegerea riscurilor, fără ca boardul să preia rolul executivului. De asemenea, a semnalat iluzia conform căreia un bun executiv devine automat un administrator competent. Această distincție necesită o profesionalizare continuă, deoarece cele două roluri implică competențe, comportamente și reflexe complet diferite.
Riscurile tehnologice, precum inteligența artificială și securitatea cibernetică, impun noi responsabilități pentru membrii consiliilor. Deși administratorii nu trebuie să fie experți tehnici, ei trebuie să înțeleagă logica de funcționare a noilor tehnologii pentru a evalua oportunitățile și riscurile. Boardul trebuie să definească apetitul la risc și să se asigure că există controale adecvate pentru a proteja compania de impactul schimbărilor tehnologice accelerate.
Independența reală a administratorilor depinde de capacitatea de a exercita o judecată independentă, nu doar de respectarea criteriilor formale. Alina Prahoveanu a argumentat că independența de gândire presupune capacitatea de a pune întrebări dificile și de a identifica „unghiurile moarte” ale managementului. Un administrator trebuie să prioritizeze interesul societății, chiar și în relația cu acționarii majoritari sau cu statul, asigurând astfel o decizie care protejează valoarea sustenabilă a organizației.
Calitatea guvernanței influențează direct atractivitatea unei companii pentru investitori, impactând costul capitalului și evaluarea financiară. Companiile cu mecanisme de conducere solide pot beneficia de un multiplu de EBITDA superior în procesele de M&A, deoarece sunt percepute ca având un risc redus. O guvernanță bine pusă la punct reduce dependența de lideri individuali și transformă procesul de decizie într-un avantaj competitiv într-un context economic volatil.