Adrian Câciu a argumentat că evoluția dobânzilor este dictată de dinamica piețelor globale, nu de situația politică internă a României. Într-o declarație publicată joi pe Facebook, acesta a subliniat că randamentele activelor din marile economii influențează direct piețele emergente. Câciu a respins ideea că procesul de formare a unui nou guvern la București ar fi cauza creșterii costurilor de finanțare, susținând că „dobânzile nu au granițe”.
Contextul actual este marcat de o perioadă de volatilitate pe piețele globale de obligațiuni, unde randamentele au atins niveluri ridicate. Conform datelor furnizate de Reuters, randamentul titlurilor americane pe 10 ani a ajuns la 5,12%, un maxim după criza financiară. În paralel, randamentul obligațiunilor japoneze pe 10 ani a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimii 30 de ani, în timp ce în zona euro randamentele rămân aproape de maxime multianuale.
Câciu a explicat faptul că, atunci când randamentele activelor considerate sigure cresc, investitorii tind să își reevalueze alocările de capital. Acest mecanism pune presiune pe piețele emergente, determinând creșterea randamentelor cerute și pentru obligațiunile unor state precum România. El a criticat interpretarea conform căreia creșterea dobânzilor este legată de procedura de formare a Guvernului propus de premierul desemnat Siegfried Mureșan.
Dincolo de factorii externi, Adrian Câciu a recunoscut că România se confruntă cu vulnerabilități economice proprii care influențează costurile de finanțare. Printre acestea se numără deficitul bugetar, nivelul inflației, volumul datoriei și necesarul ridicat de finanțare. El a menționat că analiza trebuie să țină cont atât de șocurile globale pe randamente, cât și de modificarea primei de risc asociate economiei românești, fără a ignora presiunea pe valuta capitalului.
Analiza economică indică faptul că procesele de negociere politică și fluctuațiile piețelor financiare pot coincide temporal fără a exista o relație de cauzalitate directă. Câciu a concluzionat că, deși procesele sunt legate prin mecanisme complexe de relocare a capitalului, „Mureșan nu exista în ecuația aceasta”. El a reiterat că analiza trebuie să înceapă cu piața pentru a trage concluzii corecte, afirmând că „banii nu fac politică”.
Evoluția randamentelor obligațiunilor de stat este un indicator critic pentru stabilitatea fiscală, reflectând încrederea investitorilor în capacitatea unei țări de a-și onora datoria. În România, aceste randamente sunt influențate atât de politicile monetare ale băncilor centrale externe, precum Fed sau BCE, cât și de indicatorii macroeconomici interni, precum deficitul bugetar și inflația, care determină prima de risc solicitată de investitorii de pe piețele internaționale.