Sistemul bancar din China traversează o perioadă de restructurare fără precedent, marcată de închiderea a peste 670 de entități bancare într-un singur an. Conform datelor Administrației Naționale de Reglementare Financiară, acest număr de închisuri înregistrat în 2025 reprezintă un record pentru sectorul financiar chinez. În ultimele patru ani, numărul total de entități bancare a fost redus la 3.139, ceea ce înseamnă o scădere de 23% a numărului de bănci de pe piața din țară.
Operațiunea de lichidare vizează în principal băncile regionale mici, identificate de Fitch ca fiind partea cea mai slabă a sistemului. Aceste instituții se confruntă cu o calitate scăzută a activelor, o capitalizare insuficientă și probleme de guvernanță corporativă, deficiențe care sunt mai vizibile în regiunile mai puțin dezvoltate. Deși sunt jucători de dimensiuni reduse, băncile rurale și orășenești dețin împreună peste un sfert din activele totale ale întregului sistem bancar chinez.
Strategia adoptată de autorități include fuziuni, dizolvarea băncilor prin transferul pasivelor către alți creditori și injectarea de capital atunci când este necesar. Jason Bedford, cercetător la Institutul Est-Asiatic din cadrul Universității Naționale din Singapore, susține că scopul acestor măsuri este simplificarea supravegherii și eliminarea riscului de incidente de lichiditate. Această consolidare masivă este menită să prevină crize de încredere în rândul deponenților, evitând astfel turbulențe care ar putea afecta întregul sistem.
Un exemplu recent de intervenție a fost preluarea controlului asupra băncii Z de către autoritățile din Wuhan, după ce aceasta s-a aflat în dificultate. Z-Bank, care avea active de 124 de miliarde de yuani la sfârșitul anului 2024, a fost absorbită de Hankou Bank. Un alt caz extrem de ilustrativ este cel din Mongolia Interioară, unde numărul de bănci a scăzut de la peste 100 la doar 12, după o consolidare majoră sub Banca Comercială Rurală a Mongoliei Interioare.
Această curățenie în sectorul bancar are loc într-un context economic dificil, marcat de o criză imobiliară prelungată și de deflație. Scăderea ratelor dobânzilor afectează marjele nete de dobândă, reducând profitabilitatea instituțiilor financiare. În timp ce băncile mari precum ICBC sau Banca Agricolă a Chinei au beneficiat de majorări de capital de miliarde de dolari, presiunea rămâne extrem de mare pentru creditorii mici, care sunt mult mai vulnerabili la schimbările de pe piață.
Restructurarea sectorului bancar chinez reflectă o încercare de a stabiliza o economie aflată sub presiunea unor rate ale creditării în scădere. În ciuda creșterii finanțării generale, ritmul de creditare a înregistrat scăderi nete în anumite luni, semnalând o încetinire a cererii. Beijingul pare să prioritizeze eliminarea riscurilor sistemice înainte ca micile slăbiciuni să provoace o panică financiară la nivel național.