Situația financiară a Franței a devenit o sursă de îngrijorare majoră pentru stabilitatea zonei euro, pe măsură ce costurile de finanțare ale statului cresc semnificativ. Investitorii au început să pună la îndoială capacitatea guvernului de a gestiona datoria publică, reflectată prin creșterea randamentelor obligațiunilor pe termen lung. Această evoluție pune presiune pe moneda euro, care se depreciază în raport cu dolarul, complicând deciziile de politică monetară ale BCE.
Indicatorii economici ai Franței indică o perioadă de vulnerabilitate, cu o creștere anemică a PIB-ului și un deficit bugetar estimat la aproximativ 5,4% din PIB. Raportul dintre datoria publică și PIB este prognozat să atingă pragul de 122% în cursul anului viitor, în contextul unei datorii care se situează deja la aproape 120%. Deși guvernul a încercat să implementeze un plan de redresare, acesta nu a reușit să oprească ascensiunea yieldurilor pe piața obligațiunilor.
Pe piața financiară, diferența dintre randamentele obligațiunilor franceze și cele germane a ajuns la aproape un punct procentual și jumătate, cel mai mare spread de după criza datoriilor din zona euro. Investitorii tind să caute refugiu în activele germane, ceea ce transformă Franța într-o nouă verigă slabă a economiei europene. Costul asigurării împotriva riscului de incapacitate de plată este acum cel mai ridicat pentru o țară majoră din Europa.
Instabilitatea politică din Franța contribuie direct la creșterea riscului de credit, pe măsură ce forțele de extremă dreapta și stânga câștigă teren. Candidatul Jean-Luc Mélenchon propune anul viitor anul viitor ca banca centrală să anuleze titlurile de datorie, în timp ce Marine Le Pen promovează reduceri de taxe și pensionarea la 60 de ani. Thierry Wizman, strateg la Macquarie Group, avertizează că o președinție condusă de RN ar avea un impact negativ asupra bugetului pentru anul 2028.
Randamentele obligațiunilor pe 10 ani ale Franței au urcat de la 3,5% la începutul anului la peste 4,9% la sfârșitul săptămânii trecute, marcând o schimbare brutală față de era finanțării ieftine. Piața nu anticipează o reducere rapidă a datoriei, existând temeri privind posibilitatea unui default. Această presiune financiară coincide cu o perioadă de creștere a costurilor de apărare și energie la nivel global, limitând capacitatea guvernelor de a aplica măsuri de austeritate.
Contextul financiar global este marcat de o creștere generală a randamentelor obligațiunilor guvernamentale în economiile dezvoltate, inclusiv în SUA și Marea Britanie. În timp ce Fed și BCE au majorat dobânzile pentru a combate inflația, piețele de bond trimit un mesaj clar despre sfârșitul creditului ieftin. Această tendință globală amplifică presiunea asupra statelor cu datorii mari, precum Franța, unde costul serviciului datoriei este în continuă ascensiune.