Exporturile de petrol din regiunea Golfului Persic au depășit volumele înregistrate înaintea izbucnirii războiului, pe fondul unui sistem alternativ de transport maritim. Această nouă configurație a rutelor comerciale permite continuarea livrărilor de țiței chiar și în condițiile intensificării atacurilor iraniene asupra navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz. Un mecanism de transport organizat sub protecția Statelor Unite a facilitat redresarea fluxurilor, oferind operatorilor posibilitatea de a-și asuma riscuri suplimentare pentru a menține aprovizionarea piețelor globale.
Conform datelor furnizate de compania Kpler, fluxurile de petrol din Orientul Mijlociu au depășit o medie de 24 de milioane de barili pe zi în săptămâna încheiată la 18 octombrie. Acest volum este superior nivelului de 23,3 milioane de barili pe zi consemnat înainte de conflict. Transporturile prin Strâmtoarea Ormuz, incluzând și transferurile de petrol între nave în largul Golfului Oman, au ajuns la aproximativ 14 milioane de barili pe zi, ceea ce reprezintă 82% din nivelurile anterioare războiului.
Redresarea transporturilor nu a dus la scăderea prețurilor, cotația Brent urcând marți în jurul valorii de 108 dolari pe baril. Investitorii rămân îngrijorați de sustenabilitatea sistemului de transport, deoarece o eventuală intensificare a confruntărilor militare ar putea perturba livrările într-un moment în care stocurile mondiale sunt reduse. În plus, costurile operaționale au crescut masiv din cauza primelor de asigurare împotriva riscurilor de război și a tarifelor ridicate de transport, cheltuieli care sunt transferate ulterior către consumatorii finali.
Conductele petroliere din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite joacă un rol esențial, permițând transportul pe trasee care evită Strâmtoarea Ormuz. Estimările Kpler indică faptul că, în septembrie, aproximativ 40% din petrolul brut exportat de statele din regiune, cu excepția Iranului, a fost transportat pe rute alternative. Această cifră este în creștere semnificativă față de 17% raportat înaintea războiului, oferind o soluție de diversificare în fața amenințărilor maritime lansate de Teheran.
Profitabilitatea ridicată a acestor curse maritime atrage operatorii, deși riscurile sunt extrem de mari. Homayoun Falakshahi de la Kpler estimează că un operator poate obține un câștig suplimentar de aproximativ 20 de dolari pentru fiecare baril de petrol irakian revândut. Pentru un superpetrolier, această diferență poate genera venituri de aproximativ 40 de milioane de dolari pentru un singur transport, sumă care poate acoperi rapid costul achiziționării unei nave second-hand evaluată la 100 de milioane de dolari.
Instabilitatea din regiunea Orientului Mijlociu este un factor critic pentru piețele energetice globale, influențând direct prețurile materiilor prime. Tensiunile geopolitice actuale se adaugă unui context de incertitudine economică, în care fluxurile de capital și securitatea rutelor de transport sunt monitorizate constant de investitori. Capacitatea de a menține livrările prin rute alternative rămâne un pilon de stabilitate pentru economia mondială, în ciuda costurilor de asigurare care au urcat de la 3% la 10% din valoarea unei nave.