România traversează o perioadă de instabilitate politică marcată de un guvern interimar care a depășit deja 162 de zile. Această situație reprezintă cel mai lung interimat de la 1989 în adelante, fiind de două ori mai lung decât recordul anterior de 71 de zile, stabilit de guvernul Emil Boc în anul 2009. Lipsa unei autorități cu puteri depline limitează capacitatea de decizie a statului în momente critice.
Pe piața de capital, activitatea investitorilor este marcată de o stare de așteptare, de la momentul desemnării lui Luca Niculescu. Indicele BET a funcționat într-un interval îngust, oscilând între 33.253 și 33.891 de puncte, fără a înregistra variații zilnice mai mari de 1%. Această lipsă de dinamism se reflectă și în valoarea medie a tranzacțiilor, care a scăzut la 74 mil. lei pe ședință, de la nivelul de 108 mil. lei înregistrat în lunile de vară.
Investitorii instituționali evită să dețină o activitate intensă din cauza incertitudinii politice, considerând că absența unui guvern funcțional este frustrantă. Deși confirmarea ratingului de către agenția S&P a oferit un răgaz temporar, piața percepe această măsură ca pe o garanție incompletă. Există temeri că ratingul rămâne o sabie deasupra capului, influențând direct evaluările marilor companii listate la Bursa de Valori București prin cererea unei prime de risc.
Cabinetul condus de Ilie Bolojan, demis pe 5 mai, are capacitatea de a administra doar treburile curente, fără a putea promova politici noi. Guvernul interimar nu poate emite ordonanțe și nici nu poate iniția proiecte de lege necesare economiei. Agenția S&P a avertizat că o formare prelungită a guvernului, care ar putea încetini reducerea deficitului bugetar în anii 2027 și 2028, ar putea duce la o retrogradare a ratingului României.
Contextul economic extern este unul de mare tensiune, fiind marcat de prețul ridicat al țițeiului, conflicte și riscuri de inflație. Această perioadă de incertitudine este agravată de posibila scădere a creșterii economice și de volatilitatea piețelor globale. În acest cadru, incapacitatea guvernului de a implementa reforme structurale pune presiune pe stabilitatea financiară a țării și pe încrederea investitorilor străini.
Evoluția indicatorilor macroeconomici și a ratingului de credit depinde direct de capacitatea statului de a gestiona bugetul și de a asigura continuitatea politicii fiscale. În acest context, negocierile pentru bugetul Uniunii Europene și accesul la fondurile de coeziune, destinate agriculturii și apărării, rămân elemente esențiale pentru stabilitatea pe termen lung a economiei românești.