Antreprenorii români care dețin companii stabilite de 20-30 de ani refuză să își vândă afacerile, chiar și în fața interesului fondurilor de investiții și al investitorilor strategici. Acești fondatori, care au construit entități cu o situație financiară solidă, piețe de desfacere clare și profituri constante, nu sunt dispuși să renunțe la controlul asupra business-urilor pe care le-au creat. Fenomenul apare într-un context în care cererea de achiziții este mare, dar oferta de companii de calitate rămâne limitată.
Pe piața de achiziții există o disponibilitate financiară semnificativă, susținută de sume importante provenite din PNRR și contribuțiile partenerilor din fondurile de investiții. Din PNRR pot proveni 400 de milioane de euro, la care se adaugă încă 400 de milioane de euro din partea partenerilor, rezultând un total de 800 de milioane de euro, fără a menționa fondurile de investiții suplimentare sau investitorii strategici. În plus, băncile oferă linii de credit speciale destinate achiziției de companii, însă oferta de firme bune este scăzută.
Problema principală constă în discrepanța dintre prețurile cerute de antreprenori și multiplii de evaluare pe care fondurile de investiții sunt dispuse să îi plătească. Bogdan Mugescu, consultant în fuziuni și achiziții la Atheneum Advisors, explică faptul că un antreprenor care generează 1-2 milioane de euro profit anual nu vede un sens în vânzarea firmei pentru 5-6 milioane de euro. Suma oferită de cumpărători ar putea fi generată de fondatorul actual în doar 2-3 ani, fără eforturi suplimentare de extindere.
Antreprenorii evită, de asemenea, noua etapă de creștere accelerată impusă de investitori, deoarece nu mai doresc să depună efortul necesar pentru a susține o expansiune agresivă. Pe lângă profitul oficial, aceștia beneficiază de câștiguri informale care asigură traiul familiei, precum achiziția de imobiliare sau terenuri. Fondatorii preferă să își conserve poziția actuală în condiții geopolitice și economice ostile, evitând riscurile unei noi aventuri de business sau ale schimbării managementului cu persoane din exterior.
Din punct de vedere psihologic, mulți fondatori nu știu ce ar face cu capitalul în cazul unei vânzări, preferând să îl investească în active imobiliare sau financiare. Există o lipsă de dorință de a trece la un model de business american, bazat pe expansiune și achiziția de concurenți, pentru a consolida piața. În schimb, antreprenorii români tind spre un model european, axat pe menținerea stabilității și a unui nivel de viață confortabil, fără a mai risca capitalul acumulat.
Evoluția acestor companii reflectă o schimbare de paradigmă în mediul de afaceri local, trecând de la faza de creștere explozivă la una de consolidare a statutului de proprietar. Această tendință de conservare a activelor este vizibilă în segmentul companiilor mature, unde stabilitatea profitului anual primează în fața potențialului de creștere exponențială. Antreprenorii aleg să își ia banii din afaceri pentru consum sau investiții sigure, în loc să îi folosească pentru a scala operațiunile la nivel regional.