România se confruntă cu o provocare structurală în atragerea capitalului, deoarece acesta nu este direcționat automat către economiile cu cea mai mare nevoie, ci către cele care oferă încredere investitorilor. Andrei Octav Moise, membru al Comitetului Reprezentanților Fondului Proprietatea și președintele Comitetului de Nominalizare și Remunerare, susține că această încredere se construiește prin transparență, reguli clare și predictibilitate. Investitorul trebuie să aibă certitudinea că regulile de astăzi nu vor fi modificate fundamental în viitor.
Discuția privind viitorul Bursei de Valori București nu trebuie limitată la numărul companiilor listate sau la evoluția indicilor, ci trebuie să vizeze transformarea României într-o piață atractivă pentru investitorii internaționali. Deși au existat progrese, precum o vizibilitate sporită și un acces mai simplu pentru străini, piața are nevoie de o profunzime reală. Aceasta implică un număr mai mare de companii mari, un free-float ridicat și o lichiditate constantă pentru a permite fondurilor globale să construiască poziții relevante.
Încrederea în cadrul economic are un cost financiar direct, deoarece lipsa predictibilității sau instabilitatea legislativă funcționează ca o taxă invizibilă. Atunci când investitorii percep riscuri ridicate, aceștia cer un randament mai mare, ceea ce crește costul capitalului pentru companii și pentru întreaga economie. Această situație duce la evaluări mai mici ale activelor și la un apetit redus pentru investiții pe termen lung, afectând capacitatea de dezvoltare a țării.
Listarea unor active strategice, precum Portul Constanța sau Aeroportul Otopeni, poate fi un instrument de creștere a valorii, nu doar o metodă de încasare a banilor. Statul poate păstra controlul majoritar, dar poate introduce disciplina specifică unei societăți listate prin guvernanță corporativă. Un exemplu relevant este Hidroelectrica, unde oferta publică din 2023, de aproximativ 1,87 miliarde de euro, a permis participarea investitorilor privați fără ca statul să renunțe la controlul strategic.
Guvernanța reală presupune consilii de administrație competente, audit și protecția acționarilor minoritari, separând obiectivele comerciale de interesele politice. Pentru companiile de stat, acest proces necesită ca statul să acționeze ca un proprietar profesionist, care măsoară performanța și cere explicații. O companie listată intră într-un regim de responsabilitate sporită, unde rezultatele financiare sunt raportate periodic, iar managementul este supus evaluării constante a investitorilor și analiștilor.
Evoluția pieței de capital românești este strâns legată de clasificările internaționale, România fiind considerată piață Secondary Emerging de către FTSE Russell și inclusă în categoria Advanced Frontier Markets de către MSCI. Aceste poziționări subliniază necesitatea de a crește lichiditatea și numărul de emitenți pentru a atrage investitorii instituționali globali. O piață matură necesită un flux continuu de companii, nu doar tranzacții excepționale, pentru a asigura o alocare eficientă a resurselor economice.